Este cunoscut faptul că se împlinesc 500 de ani de la Reforma lutherană, în acest an. CunoaÅŸteÅ£i poziÅ£ia Sfântului Scaun faţă de acest eveniment. Sperăm ca articolul publicat în Crisis Magazine sub semnătura lui James Soriano ÅŸi tradus de Mirela Coman să vă capteze atenÅ£ia. La 8 decembrie 1864  Papa Pius al IX-lea a promulgat Enciclica QUANTA CURA, care se încheie cu un Syllabus – o listă de erori/erezii pe care le condamnă Nu am găsit Enciclica tradusă în limba română, ÅŸi chiar dacă are 153 de ani, ea este actuală. Poate că printre cei câţiva citori ai postărilor noastre va fi fiind ÅŸi un latinist care o va traduce.
I. Despre Dumnezeu
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
1. Nu există Dumnezeu, sau nu există nici un creator al universului și tot ce este în el, atât cele văzute cât și cele nevăzute.
2. RevelaÈ›iile unui “zeu” din afara cosmosului nu pot fi adevărate, deoarece nu există nimic în afara cosmosului.
3. Rațiunea naturală este incapabilă să obțină o cunoaștere semnificativă despre Dumnezeu; de aceea toate cunoștințele despre Dumnezeu aparțin în mod corespunzător zonei de credință și nu de rațiune.
4. Dacă totul are o cauză, Dumnezeu trebuie să aibă o cauză.
5. Dacă Dumnezeu este în tot, totul este Dumnezeu.
6. Dacă Dumnezeu există, el ar fi ființa supremă.
II. Despre Univers
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
7. Universul “pur È™i simplu este”, este cauza sa proprie, a ajuns să fie prin
procese “evolutive”, sau nu este altceva decât un “fapt brut” care trebuie luat ca atare, fără alte explicaÈ›ii.
8. Formarea universului este complet arbitrară È™i determinată întâmplător, iar originea sa nu are nicio legătură cu nici o “minte” sau “inteligență”.
9. Nu există un proiect, un scop sau un scop al universului.
10. Universul este ca o pagină goală, pe care ființele umane își pot impune propriile valori și își pot desena propriul destin pe care îl aleg.
11. Numai știința empirică este capabilă să ajungă la o înțelegere completă a originilor universului.
12. Singura inteligență evidentă în univers este aceea care aparține ființelor umane.
III. Despre Religie
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
13. Toate religiile sunt la fel de adevărate.
14. Religia nu are o bază obiectivă; nu este altceva decât o “construcÈ›ie socială” produsă de fiinÈ›ele umane.
15. Credința religioasă este un fel de sentiment sau dorință a minții subconștiente de a realiza unirea cu ceva divin și aceste sentimente sau dorințe interne explică toate formele de experiență religioasă.
16. Experiența religioasă a individului este fundamentul final al religiei, iar posesia acestei experiențe personale este singurul lucru care face ca o persoană să fie credincioasă adevărată.
17. Chiar dacă există o revelație divină, ea este imperfectă și supusă unui proces continuu de înțelegere umană care corespunde dezvoltării rațiunii umane.
18. Nu există nimic supranatural sau misterios în dogmele religioase: ele sunt construcții umane formulate într-un anumit timp și loc și astfel sunt tranzitorii și contingente.
19. Creștinismul este contrar rațiunii și împiedică progresul științei.
20. Știința poate progresa numai dacă practicantul adoptă o viziune agnostică sau ateistă referitoare la natura universului material.
21.Creștinismul poate fi reconciliat cu știința și progresul material numai în măsura în care acesta subliniază dogma și adoptă un spirit de reconciliere și toleranță față de opiniile opuse.
22. Creștinismul poate și ar trebui să se modernizeze pentru a ține pasul cu progresul uman.
23. Dogmele religioase trebuie să fie expresii vii ale credinței și ar trebui să evolueze și să se adapteze în funcție de circumstanțele schimbătoare.
24. Dacă o dogmă religioasă încetează să mai existe în practică, ar trebui să fie schimbată sau adaptată la noi circumstanțe și realități.
25. Este de datoria societății să definească drepturile bisericii creștine și să stabilească limitele în care aceste drepturi pot fi exercitate.
26. Există două adevăruri în ceea ce privește problemele de etică și de moralitate:
unul care se declară în biserica persoanei și celălalt mărturisit în mod public în acord cu normele dreptului civil și este întotdeauna posibilă reconcilierea acestor două sisteme de adevăruri de dragul armoniei funcționale a societății.
27. Învățăturile etice ale tradiției iudeo-creștine sunt dăunătoare dezvoltării individului și bunăstării societății.
28. În măsura în care orice învățătură religioasă este adevărată, aceasta își obține forța numai din rațiuni naturale.
29. Islamul este o religie a păcii.
IV. Despre natura umană
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
30. Nu există nici un fel de “natură umană”.
31. Natura umană constă în definirea acesteia.
32. “Valorile” umane pot fi schimbate în funcÈ›ie de dorinÈ›ele oamenilor.
33. Chiar dacă ființele umane au o natură intrinsecă, acestea nu sunt, în niciun caz, înzestrate de Dumnezeu.
34. Scopul raționamentului uman este acela de a ne permite să realizăm cu mai multă ușurință ceea ce dorim și, în afară de aceasta, nu există o ordine independentă de raționament.
35. Ființele umane au voință liberă deoarece nu au nicio ordine internă sau externă pentru a le îndruma.
36. Numai rațiunea umană, care operează prin propria putere naturală, este capabilă să ajungă la cunoașterea tuturor adevărurilor, de orice fel.
37. Numai rațiunea umană, care operează prin propria putere naturală, este singurul arbitru al binelui sau răului.
38. Numai rațiunea umană, care operează prin propria putere naturală, este suficientă pentru a asigura pacea și bunăstarea societății și a națiunilor.
39. Conștiința nu este altceva decât o voce interioară condiționată de valorile societății.
40. Conștiința este suverană asupra oricărei autorități, fie ea laică sau religioasă, și trebuie să încerce să se elibereze de ea.
41. Toată gândirea umană își are baza în materie.
42. Gândurile individuale nu sunt decât imagini mentale sau simboluri în creier.
43. Activitatea intelectuală umană este redusă la simpla senzație sau la un proces material care întruchipează gândirea.
44. Nu există niciun fel de putere imaterială a intelectului, ci doar diferite procese ale creierului.
45. Originea vieții umane și a tuturor formelor de comportament uman și obiceiul pot fi explicate în mod adecvat prin procese evolutive.
46. Nici un aspect al unei ființe umane nu supraviețuiește experienței morții.
47. Nu există nici un fel de judecată transcendentă concluzionată prin pedeapsa
finală sau recompensa pentru comportamentul uman.
V. Despre legea naturală
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
48. Nu există o lege naturală; nu este o trăsătură a lumii și nu are nimic de-a face cu constituirea persoanei umane.
49. Nu există nici o normă morală absolută care să interzică acțiunile rele intrinseci și care sunt obligatorii fără excepție.
50. Nu există un adevăr moral obiectiv; adevărurile morale sunt ceea ce societatea spune că sunt.
51. Adevărurile morale nu sunt altceva decât valorile împământenite în societatea noastră, astfel încât oamenii să coopereze între ei.
52. Adevărurile morale nu sunt imuabile, ci se dezvoltă mai degrabă cu societatea
umană și sunt interpretate de ea.
53. Adevărul sau falsul judecăților morale nu este universal, ci este relativ la practicile unui grup de persoane.
54. Principiul Socratic, potrivit căruia “nu este niciodată corect să faci o greÈ™eală” este incoerent È™i supus excepÈ›iei.
55. Libertatea nu are nicio legătură cu posesia proprietății private.
VI. Despre societate
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
56. Fiecare cultură are valoare și trebuie judecată după propriile ei standarde, iar judecata morală a unei alte culturi nu este altceva decât o impunere.
57. Oamenii adulți de pretutindeni sunt liberi să facă tot ce vor, atâta timp cât acțiunile lor nu încalcă ceea ce vor să facă ceilalți.
58. Scopul societății este de a încuraja È™i de a proteja “dreptul” membrilor săi de a fi ceea ce aleg să fie, societate pe care ei o definesc.
59. Funcția societății este, prin intermediul statului, aceea de a defini ceea ce încalcă libertatea celorlalți.
60. Independența sau libertatea sunt condiționate de orice decizie a societății.
61. Învățăturile morale ale tradiției iudeo-creștine ar trebui să se străduiască să fie în armonie cu normele predominante din societate.
62. O societate justă este una deschisă È™i neutră, È™i nu dominată de “reguli morale divizibile”.
63. Bunăstarea planetei Pământ este mai importantă decât viața cetățenilor individuali în orice moment.
64. Pământul este suprapopulat și necesită reducerea drastică a numărului de locuitori.
VII. Despre sexualitate și căsătorie
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
65. Distincția dintre sexe nu are scop sau fundament.
66. Căsătoria nu este altceva decât un contract civil între membrii ei, fie de același
sex sau de sex opus.
67. Membrii adulÈ›i ai unei “familii” pot fi compuÈ™i din orice combinaÈ›ie de sexe sau “genuri” sau orice altă formă de “diversitate”.
68. Căsătoria nu are nicio legătură intrinsecă cu copiii.
69. Coabitarea este o alternativă satisfăcătoare pentru căsătorie și, în orice caz, oferă un ghid de compatibilitate în cazul în care partenerii aleg să se căsătorească.
70. În anumite circumstanțe speciale, actele sexuale adulte sunt admise din punct de vedere moral.
71. Persoanele care susÈ›in È™i apără natura È™i constituÈ›ia familiei tradiÈ›ionale promovează de fapt “ura” ca o valoare de familie.
72. ÃŽnvățăturile iudeo-creÈ™tine despre moralitatea sexuală tradiÈ›ională sunt o formă de bigotism È™i “privilegiu”.
73. Starea de transgendere depinde în primul rând de faptul că cineva afirmă un statut transgender mai degrabă decât de o condiție obiectivă fundamentală, și nu mai este nevoie de dovezi suplimentare.
74. Odată ce o persoană a afirmat că este într-o stare transgender, nu este treaba societății să pună în discuție acea afirmație, ci mai degrabă ar trebui să susțină decizia și să ajute această persoană să facă tranziția la noul gen.
VIII. Despre educație
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
75. Statul este pe deplin competent să determine curricula pentru educația tineretului.
76. EducaÈ›ia se ocupă de idei È™i, de vreme ce ideile se contrazic, scopul educaÈ›iei este de a înÈ›elege natura intrinsecă a ideilor, ceea ce înseamnă că o educaÈ›ie “liberală” este una care ne eliberează de orice pretenÈ›ie obiectivă față de adevăr.
77. “RelevanÈ›a” este criteriul principal pentru un curriculum educaÈ›ional.
IX. Cu privire la stat și dreptul civil
Fie ca să fie ținută în eroare persoana care spune:
78. Autoritatea civilă se bazează exclusiv pe regula majorității, iar expresia majorității este ceea ce constituie binele public.
79. Sursa dreptului civil este cea pe care societatea o dorește să fie legea și nu există o ordine superioară la care să se poată face apel împotriva dreptului civil.
80. O ființă umană este liberă să nu se supună legii divine È™i să nu se supună legilor naturale È™i este liberă să spună: “Asta nu există” sau “Asta nu se aplică în cazul meu”, dar nici o ființă umană nu este liberă să nu se supună dreptului civil, care este singura lege a oricărei consecinÈ›e.
81. Scopul guvernului este acela de a proteja drepturile indivizilor, care, la rândul lor, sunt ceea ce statul spune că sunt și le aplică.
82. Un cetățean are dreptul să facă tot ceea ce dorește, cu condiția ca nimeni să nu fie rănit direct de acțiunea sa.
83. Fiecare om are “dreptul” nu numai de a-È™i dori fericirea, ci ÅŸi acela de a fi fericit, funcÈ›ia statului fiind aceea de a o garanta È™i a duce acest drept la împlinire.
84. Fie statul, fie societatea pot determina natura a ceea ce constituie o “familie”.
85. Într-un conflict dintre religie și dreptul civil, dreptul civil se decide.
86. Într-un conflict între știință și drept civil, dreptul civil se decide.
87. Statul singur determină când începe și când se termină viața umană sau dacă este vrednică de o existență continuă.
88. Avortul este un “drept” civil, deoarece fără el cetățenii nu ar fi liberi să-È™i definească propriile vieÈ›i.
89. Actul de avort nu este o luare de viață, nici nu duce la uciderea unei ființe umane actuale și concrete.
90. Problema avortului este atât de complexă încât persoanele de bunăvoință, gândindu-se rațional și onest, pot ajunge la concluzii opuse.
91. Oricine se opune avortului face acest lucru din perspectiva unei credințe religioase.
92. ÃŽn anumite circumstanÈ›e, cetățenii au “dreptul” de a se sinucide sau de a-i face pe alÈ›ii să facă aceasta.
93. Cuvintele È™i limba cetățenilor sunt supuse supravegherii de către stat, iar statul singur este împuternicit să definească “discursul de ură” È™i să elaboreze pedepse pentru el.
94. Autoritățile seculare au dreptul să intervină în chestiuni legate de religie și moralitate, însă autoritățile religioase nu au dreptul să intervină în probleme legate de ordinea publică.
95. Învățăturile morale și etice ale tradiției iudeo-creștine sunt un domeniu și politica publică este un alt domeniu; în caz de conflict între cele două, grupurile religioase ar trebui să se adapteze voinței majorității, exprimate prin politică.
Notă de redactare: În imaginea de sus este Papa Pius al IX-lea, promulgator al originalei Syllabus/listă de erori publicat în 1864. Luther căuta o dezbatere cu colegii săi de la Universitatea Wittenberg, în timp ce Papa Pius făcea o grupare împotriva unor erori moderne care amenințau Biserica în societate.
*Mirela Coman este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe UMT Cluj ,Centrul Universitar Baia Mare
Poate ne vom bucura ÅŸi ce oarece comentarii.