La sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

Vigilia Adormirii Maicii Domnului
Pentru a putea pătrunde şi pentru a putea înţlege semnificaţia sărbătorii-Sfînta Marie Mare- va trebuisă pornim de la noţiunea de creştin.
Cum definim această noţiune şi ce este de fapt creştinul?
Creştinul este fiinţa umană care l-a primit pe Cristos; creştinul este acea fiinţă care s-a unit cu Cristos. Ei, dacă aşa stau lucrurile, şi lucrurile stau chiar aşa, iată că am descoperit modelul primordial şi modelul perfect sau desăvârşit al creştinuuli în persoana Mariei din Nazaret, fiica lui Ioachim şi a Anei, Logodnica lui Iosif şi el tot din Nazaret, acea făptură despre care evangheliştii ne vorbesc cu atâta pietate, cu atâta respect.
Ce protoptip de creştin vor fi având, şi la ce tip de creştin, se pot raporta acei aşa zişi creştini, pentru care Fecioara Maria nu reprezintă ceea ce Ea reprezintă pentru noi, care în această sărbătoare îi acordăm Mariei atâta cinste?
Când Maria i-a spus îngerului Gabriel: DA! Prin esxpresia: „Iată serva Domnului, fie mie după cuvântul tău”, a avut loc prima comuniune între om şi Dumnezeu; a avut loc, dacă vreţi, prima liturghie, prima jertfă nesângeroasă în care Dumnezeu s-a dăruit omului. Ministrul sau celebrantul sacramentului de atunci a fost Spiritul Sfânt, cea de treia persoană a Sfintei Treimi: „Spiritul Sfânt se va coborî peste Tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul ce se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”, i-a spus îngerul Mariei.
În momentul în care Maria a spus „DA!” a avut loc prima cuminecare sacramentală în care omul, în persoana Mariei, s-a unit cu Dumnezeu „materialiter”- în mod material. Meditând asupra sfinţeniei Mariei, eu cred că dacă toate cele peste şapte miliarde de făpturi omenşti care trăiesc astăzi pe pământ, ar cinsti şi ar lăuda numele Mariei-Născătoare de Dumnezeu- încă tot tot n-ar fi cinstită după meritile sale, după vrednicia Ei. Ce trist că pe lângă cei care nu o cinstesc pe Maria pentru că nu o cunosc, există şi din aceia care, deşi o cunosc, nu o cinstesc cum se cuvine.
După ce Maria a spus „DA!” îngerului Gabriel comuniunea Ei cu Cristos a fost o permanenţă în viaţa ei. Când pentru câteva zile i se părea că l-a pierdut, împreună cu logodnicul ei, Sfântul Iosif, n-au mai avut odihnă şi nici o altă preocupare decât regăsirea lui Isus.
Când Isus a pornit pe Calea Crucii Maria n-a mai avut altă preocupare decât continuarea comuniunii cu El, la fel de strânsă, la fel de intimă, ca la Buna Vestire.
„Din Vinerea Mare, şi până la Înviere, toată Biserica era numai în Maria; Biserica se identifica cu Maria. Ea singură a păstrat credinţa neştirbită în Fiul Ei. Tocmai de aceea, Ea în dimineţa Învierii n-a mers cu femeile mironosiţe la mormânt, Maria având credinţa de nezdruncinat că nu s-a terminat totul cu Calvarul. Biserica este prezentă anticipat în toată splendoarea, frumuseţea şi sfinţenia ei în Fecioara Maria concepută fără de păcat. Tocmai de aceea trupul ei a fost înviat, glorificat şi înălţat în gloria cerească înainte de sfârşitul veacurilor şi înainte de „învierea de obşte”.
Conciliul Vatican II ne învaţă:
«În Maria Biserica admiră şi preamăreşte rodul cel mai ales al Răscumpărării şi contemplă cu bucurie, ca într-o icoană preacurată ceea ce ea însăşi doreşte şi speră să fie în întregime (SC 103)»”, citat din: „Predici: A ieşit semănătorul”, pr. Claudiu Dumea, editura Sapienţia 2014, pag. 169-170.
Suntem creştini în măsura în care urmăm învăţătura apostolilor. Suntem creştini în măsura în care ne modelăm viaţa spirituală după prototipul primordial al creştinului care este Fecioara Maria.
Momentul adormirii Maicii Domnului şi apoi a ridicării Ei cu trupul şi cu sufletul la cer nu-l regăsim consemnat în documentele scrise la acea dată. Motivul este uşor de presupus. Nero, deja dezlănţuise prigoana împotriva creştinilor la Roma. Dispoziţiile imperiale privind persecuţia creştinilor erau transmise cu asprime şi la Ierusalim şi în locurile sfinte pentru prigoana simultană şi acolo, sau poate, acolo prigoana trebuia să fie chiar mai dură. Aşa dar, Adormirea Maicii Domnului şi ridcarea Ei cu trupul şi sufletul la cer ne-a fost transmisă prin tradiţie, a cărei valoare documentară este aceşi cu a Sfintei Scripturi.
Creştinismul se va afla încă de la începuturile sale sub o cruntă persecuţie care va dura aproape 300 de ani până când, la anul 313, împăratul Constantin cel Mare, va da acel decret celebru cunoscut sub numel de „Edictul din Milano”, de încetare a persecuţiei creştinilor. Din tot ceea ce s-a petrecut în acea perioadă de persecuţie nu ştim decât foarte puţine lucruri.
Să venim la persecuţia bisericii Greco-Catolice în timpul comunismului. Ce ştim noi despre această perioadă de 41 de ani? Foarte puţin. Ştim că cei care au refuzat să se înroleze în Biserica Ortodoxă în 1948 au fost închişi. Ştim că pe tot parcursul puteau să se decidă să semneze trecerea, şi ştim că au refuzat, iar în cele din urmă au murit mărturisindu-şi credinţa catolică. O serie de alte amănunte mai ştim de la cei care au supravieţuit persecuţiei dar aceste amănunte sunt foarte puţine, deşi foarte importante. Foarte multe nu ştim şi nu vom şti.
Ştim că după încetarea persecuţiei creştinilor, ca urmare a Edcitului din Milano a lui Constantin cel Mare, viaţa şi acţiunile creştinilor au luat o mare amploare. În acest context, s-au strecurat şi anumite erezii, adică interpretări eronate ale învăţăturii lui Isus transmisă apostolilor. Una dintre aceste învăţături eronate a fost a lui Nestoriu în Răsărit, la Constantinopol. Nestoriu a promovat teoria că Fecioara Maria n-ar fi fost mama lui Dumnezeu ca om şi Dumnezeu, ci numai mama lui Isus ca om. Noi am văzut în sărbătoarea „Schimbării la Faţă” că Isus şi-a dezvăluit în faţa celor trei apostoli şi strălucirea Sa dumnezeiască. „Sunt unii dintre cei de faţă care nu vor gusta moartea până ce nu-l vor vedea pe Fiul omului în toată strălucirea Sa dumnezeiască”.(MT 16,28)
La cei trei care l-au însoţit pe Muntele Tabor s-a referit Isus. Deci Isus era în acelaşi timpt om şi Dumnezeu.
Pentru a clarifica erezia lui Nestoriu şi pentru a îndepărta teoria susţinută de acesta, în anul 431 a fost convocat un conciliu la Efes, conciliu în care părinţii Bisericii au definit ca dogmă de credinţă că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, în greceşte „Teotokos” şi este mama lui Isus, atât în natura sa dumnezeiască cât şi în natura sa omenească.
Imediat după acest conciliu Papa Sixt al III-lea (432-440) a ridiact la Roma pe una din cele şapte coline, mai exact pe colina ESQUILIANO o bazilică în cinstea Născătoarei de Dumnezeu numtă „Santa Maria Maggiore”-„Sfânta Maria cea Mare”. Aceasta a fost prima bazilică din Roma şi dăinuie până în ziua de azi. Alte trei bazilici, în onoarea patriarhiilor din Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Roma au fost construite ulterior: Sfântul Ioan din Lateran, Sfântul Paul înafara zidurilor şi celebra bazilică Sfântul Petru. Bazilică vine din cuvântul grecesc bazileu care înseamnă rege sau împărat, iar „bazilica” este casa în care locuieşte Împăratul Cristos.
Tot în această perioadă de destindere a creştinismului, mai precis pe la anul 400 împărteasa Pulcheria din Constatinopol o măreaţă biserică închinată Prea Curatei Feciaore Maria. În vederea sfinţirii acestei biserici împăratul a trimis o delegaţie la Patriarhul Ierusalimului, Sfântul Juvenal ca să obţină moaştele Sfintei Fecioare Maria. Patriarhul i-a răspuns împăratului că nu are de unde să-i trimită moştele şi nici să nu le caute pentrucă trupul Fecioarei Maria imediat după moarte a fost purtat de către îngeri la cer.
Acesta este marele adevăr de credinţă pe care creştinii îl celebrează în această fastuoasă sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului.
Cultul relicvelor sfinţilor s-a bucurat şi continuă să se bucure în Biserica lui Cristos de mare cinstire. Şi iată că în toată Era Creştină, nimeni niciodată n-a pretins că ar şti ceva în legătură cu relicvele Maicii Domnului. Aceasta este una dintre dovezile, deşi nu singura dovadă, că Maica Domnului a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul la cer.
„ Nu vom tăcea niciodată Născătoare de Dumnezeu a grăi puterile noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat Tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi mântuit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acuma liber? Nu ne vom depărta de la Tine Stăpână, pentru că Tu mântuieşti pe servii tăi din toate nevoile. Amin.
La Mânăstirea Sfânta Maria a Surorilor Baziliene de pe Dealu Crucii din Baia Mare, astăzi, de la ora 17 s-a desfăşurat „Înainteserbarea Adormirii Maicii Domnului”, bogat program spiritual. După rugăciunea Rozariului de la ora 20, preotul Simion Mesaroş, parohul bisericii Sfântul Anton de Padova din Baia Mare şi totodată asistent spiritual al Filalei AGRU din parohia Baia Mare III a susţinut meditaţia de mai sus. A consemnat Marian Boian.