Luna Preasfintei Inimi a Lui Isus

LUNA PREASFINTEI INIMI A LUI ISUS
Pace: În aceste vremuri trebuie să trăieşti în pace cu aproapele, dar să ai înăuntrul tău pacea inimii, ca să dobândeşti şi o a treia pace în veşnicie: cu Domnul cerului.
[Octavă Pascală,§7]

Luna Iunie este dedicată cinstirii Prea Sfintei Inimi a Lui Isus.
De ce?
Dacă în luna Mai am cinstit-o pe Mama noastră cerească, în luna Iunie vom cinsti pe Fiul ei. Şi Fiul nu este altul decât Isus, care totodată este şi Fiul Lui Dumnezeu. Știm din evanghelii că Isus, în viața Sa pământească a dat dovadă de multă iubire, dragoste față de toți cu care a venit în contact. Astăzi, și noi, simțim această iubire a Lui Isus. Iubire care se manifestă prin iertarea păcatelor noastre și ajutorul pe care îl primim întotdeauna când apelăm la dânsul. Sălașul iubirii Lui Isus față de noi este inima Sa. Acea binecuvântată parte a corpului Său, care i-a întreţinut viaţa pământească, prin bătăile sale zi de zi, şi, din care a izvorât tot sângele ce s-a vărsat pentru noi pe cruce. De aceea, în această lună suntem îndemnați la evlavia către Preasfânta Inimă a Lui Isus. Inimă care a fost lăcaşul dumnezeieştii Sale sfinţenii, a virtuţilor sfinte ce au fost practicate de această Inimă, cea mai sfântă dintre toate inimile ce au existat sau pot exista.
Inima Lui Isus trebuie să o cinstim, pentru că, mai presus de toate, ea este lăcaÅŸul iubirii dumnezeieÅŸti a Lui Isus faţă de noi oamenii, fapt pentru care este numită pe bună dreptate: “Cuptor arzător al dragostei”.
Isus a venit pe lume să alunge din inimi păcatul ÅŸi să aprindă în ele focul iubirii sfinte, dumnezeieÅŸti. Din păcate, această iubire pe care o doreÈ™te Dumnezeu de la noi, nu numai că nu se înfăptuieÈ™te ci este tratată cu indiferenţă, răceală, nerecunoÅŸtinţă, ba chiar È™i cu batjocură, cu sacrilegii. Aceste stări de fapt, L-au determinat pe Mântuitorul să apară de mai multe ori unei sfinte necunoscute, o călugăriță: Margareta Maria Alacoque, de la mănăstirea din Paray le Monial (1674 – 1675) ÅŸi să ceară, prin ea, ca cei care doresc să facă acte de reparaÅ£ie, ispăşire ÅŸi iubire pentru toÈ›i oamenii. ÃŽn apariÈ›iile Sale, Isus se prezenta cu Inima plină de flăcări ÅŸi străpunsă de o cruce. I-a spus sorei ca să spună că El, Isus, doreÈ™te ca să se întemeieze evlavia către Inima Sa în lume, sens în care: să întemeieze o sărbătoare în cinstea Inimii Sale, să se consfinÅ£ească luna iunie în mod deosebit Inimii Sale, să se facă “Ora Sfântă” în noaptea de Joi spre Vinerea întâi din lună, să se facă spovezi ÅŸi împărtăşanii în prima vineri din fiecare lună.
În schimbul acestei evlavii, Mântuitorul a promis o serie întreagă de haruri şi binecuvântări, celor ce vor răspunde la chemarea Sa.
Iată aceste făgăduinţe, extrase din scrierile Sf. Margareta Alacoque.
1. Le voi da toate harurile trebuincioase pentru starea vieţii lor;
2. Le voi da pace şi linişte în familiile lor;
3. Îi voi mângâia în necazurile lor;
4. Le voi fi adăpost sigur în viaţă şi mai ales în ora morţii;
5. Păcătoşii vor afla în Inima Mea un ocean nemărginit de îndurări;
6. Sufletele trândave se vor umple de râvnă,
7. Sufletele evlavioase vor ajunge la o desăvârşire şi mai mare;
8. Voi binecuvânta acele case în care se va expune şi cinsti icoana Inimii Mele;
9. Preoţilor le voi da harul să mişte chiar şi inimile cele mai împietrite;
10. Numele acelora care răspândesc această devoţiune, vor fi înscrise în Inima Mea şi nimeni nu mi-i le va şterge de acolo;
11. Voi da haruri nenumărate celor care le vor căuta în Inima Mea;
12. Tuturor celor ce se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârÅŸit. Ei nu vor muri în starea păcatului, nici nu vor muri fără împărtăşirea cu Sfintele Taine, ÅŸi Inima Mea le va fi adapost sigur în ora morÅ£ii”. (Această făgăduinţă nu trebuie înÅ£eleasă în sensul că cine se împărtăşeÅŸte nouă luni, în fiecare primă vineri, poate păcătui, crezându-se sigur de fericirea veÅŸnică. Aceasta ar însemna să abuzăm de bunătatea lui Dumnezeu).
Privind asupra acestor făgăduinÅ£e, se vede clar, cum, într-adevăr, Isus “nu cunoaÅŸte nici măsură, ÅŸi nici hotar în împărtăşirea de haruri faţă de aceia care împlinesc dorinÅ£ele Inimii Sale”. FăgăduinÅ£ele acestea sunt ca ÅŸi un contract spiritual pe care ni-L propune Isus nouă, contract care cuprinde aceste scurte cuvinte: lubiÅ£i-Mă ÅŸi vă voi iubi, mângâiaÅ£i-Mă ÅŸi vă voi mângâia cu mângâiere cerească. Iată ce minunat lucru!.
Iată, așadar, rostul lunii iunie. O lună de evlavie deosebită către Inima Lui Isus.
Prin acțiunile noastre din această lună, putem să creştem în sentimentele noastre sincere de stimă, dragoste şi recunostinţă față de Inima Mântuitorului, aducându-i totodată acțiuni concrete de reparaţie şi ispăşire pentru păcatele din trecut. Răsplătind, măcar acum, nenumăratele Sale binefaceri în dumnezeiasca Sa iubire față de noi.
Această lună poate fi un nou prilej de a ne hrăni sufletele cu învăţătura, dar mai ales, cu pildele pline de virtuţi ale Inimii Prea Sfinte a Lui Isus.
Papa Leon XIII, care în 31 decembrie 1899, a închinat întreg neamul omenesc Inimii Preasfinte a Lui Isus, numeşte veacul XX (care urma atunci): Veacul Preasfintei Inimi, iar actul închinării îl socoteşte cel mai însemnat din întreaga sa păstorire.
Ce trebuie să facem concret pentru a cinsti Inima Lui Isus?
ÃŽn primul È™i în primul rând să ne îngrijim ca să avem Icoana cu Inima Lui Isus în casele noastre, pusă la locul cel mai de cinste; Aceasta pentru că Isus a spus către Sf. Margareta că, “pretutindeni unde va fi cinstită icoana Inimii Sale, El va răspândi haruri ,ÅŸi binecuvântări”.

Cum să cinstim Inima lui Isus în fiecare zi

• ÃŽncă de dimineaţă, să ne dăm cu totul Inimii lui Isus, prin următoarea rugăciune: “Dumnezeiască Inimă a Lui Isus, îţi ofer prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Preacuratei Fecioare Maria, toate rugăciunile, lucrările ÅŸi suferinÅ£ele zilei de azi le unesc cu toate acele intenÅ£iuni (gânduri) cu care Te jertfeÅŸti pe toate Altarele din lumea întreagă, ÅŸi mai ales pentru Sfânta noastră Biserică Catolică, pentru Sfîntul Părinte Papa, ÅŸi după toate intenÅ£iunile hotărâte pentru luna ÅŸi ziua aceasta”.
Pe scurt: “Dumnezeiască Inimă a lui Isus, mă ofer, mă dau Å¢ie cu totul, prin Inima Neprihănită a Preasfintei Fecioare Maria”.
Închinarea sau oferirea aceasta dă un mare preţ tuturor faptelor noastre: e ca şi când le-ar face chiar Isus. Ne folosesc nouă şi aproapelui. În epistolele Sf. Pavel, găsim deseori aceste cuvinte: prin Isus Cristos; adică prin Isus, toate faptele noaste, oricât ar fi de mărunte, primesc valențe deosebite.
• Peste zi. În decursul zilei să ne reînnoim gândul de dimineaţă.
Să zicem în fiecare zi cel puÅ£in un Tatăl nostru, o dată Născătoare, o dată Crezul ÅŸi “dulce Inimă a lui Isus, fă să te iubesc tot mai mult!”.
• Seara. Dacă ne-am dăruit Inimii Lui Isus, ÅŸi Ea ni-i se va dărui nouă. O călugariţă din CongregaÅ£ia Sf. Clara, s-a arătat la scurt timp după moarte Superioarei sale, care se ruga pentru sufletul ei, ÅŸi i-a spus: “Eu am ajuns îndată după moarte în rai, pentru că prin rugăciunea aceasta pe care o rosteam în fiecare seară, mi-am plătit toate datoriile”. De aceea, seara să oferim Tatălui ceresc meritele Inimii Lui Isus, pentru păcatele ÅŸi greÅŸelile noastre, prin următoarea rugăciune:
Veşnice Părinte, îţi ofer Preasfânta Inimă a lui Isus, cu toată iubirea, cu toate suferinţele şi meritele Ei:
1. pentru a ispăşi toate păcatele ce le-am făcut astăzi şi în decursul întregii mele vieţi,
2. pentru a curăţi binele pe care l-am făcut rău, astăzi şi în decursul vieţii mele întregi,
3. pentru a suplini binele pe care l-aş fi putut face, dar nu l-am făcut, azi şi în toată viaţa mea.
Mărire Tatălui si Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ce ar trebui să facem în fiecare Săptămână
• În ziua de joi
Să-Å£i aduci aminte în chip deosebit de Isus din Sf. Cuminecătură, ÅŸi dacă nu poÅ£i face “Ora Sfântă “, aÈ™a cum a cerut Isus de la Sfânta. Margareta, între orele 11-12 noaptea, fă-o peste zi. Ora sfântă se poate face ÅŸi acasă. Åži dacă n-ai timp de o oră, atunci îndreaptă-Å£i cât mai des inima spre Isus de pe Sfântul Altar. Sunt comunităţi care în fiecare joi seara, fac “Un ceas cu Isus”, altele fac numai o dată pe lună.
• Ziua de vineri
ÃŽndeosebi să-Å£i aducă aminte de Inima Lui Isus, căci vinerea a suferit ÅŸi te-a iubit mai mult. Åži dacă nu poÅ£i să faci ceva mai mult decât în celelalte zile, “fă tot ce faci cu mai multă dragoste”. Daca poÅ£i, fă “Calea crucii”. Vei primi multe daruri, iar dacă nu poÅ£i la biserică, roagă-te acasă.
Ce ar trebui să facem în fiecare lună
• Cuminecă-te în fiecare primă vinere din lună!
O, dacă am ÅŸti darul Lui Dumnezeu ÅŸi cine este Cel care ne cere să-L primim în inimă, nu am fi indiferenÅ£i, ci L-am ruga să vină la noi în fiecare zi! AÅŸa făceau creÅŸtinii cei dintâi, ÅŸi fac ÅŸi acum multe suflete curate. Să ÅŸtim că nu putem face un lucru mai plăcut Lui Dumnezeu, ÅŸi mai de folos pentru sufletul nostru, decât atunci când ne cuminecăm, pentru că astfel îl primim pe Dumnezeu în sufletul nostru. ÃŽn momentul acela purtăm raiul în noi. Să-i facem Inimii Lui Isus plăcerea ca cel puÅ£in o dată în lună să-i pregătim È™i să ne curățim inima È™i sufletul (prin sfânta spovadă). El nu are nici un loc mai plăcut pe pământ, decât o inimă È™i un suflet curat. Sfânta Tereza cea Mare odată a început să strige: “Am văzut minune, am văzut minune!”. “Ce-ai văzut? ” – o întreabară calugăriÅ£ele. “Am văzut un suflet curat (fără păcat); atât de frumos era, încât dacă nu m-ar fi Å£inut Dumnezeu, aÅŸ fi murit de bucurie”.
Apoi, prin cuminecare, sufletul nostru se face È™i mai frumos. Isus îl schimbă. Atunci Inima lui Isus bate în inima noastră, ÅŸi Sângele Lui curge în venele noastre: “Cel ce mănâncă Trupul Meu ÅŸi bea Sângele Meu, acela rămâne întru Mine, ÅŸi Eu întru el. Åži cel ce Mă va mânca pe Mine, acela va trăi prin Mine” (In. 6, 57-58).
Isus ne îndeamnă să ne spovedim şi să ne cuminecăm nouă luni la rând, în prima vinere a fiecărei luni. Dacă din diverse motive se întrerupe, trebuie început din nou. Dacă în Postul Mare, o vinere întâi ar cădea tocmai în Vinerea Mare, în care nu ne cuminecăm, aceasta nu întrerupe novena, deci nu trebuie să o începem din nou. Mărturisirea putem să o facem mai înainte, numai să nu avem păcate de moarte pe suflet când ne împărtăşim.
Nu-i neapărat nevoie să ţinem ajun, decât numai până la cuminecare (Dacă o facem dimineaţa).
FăgăduinÅ£a ce o face Isus pentru cuminecările din prima vinere din lună, e de cea mai mare însemnătate: ne făgăduieÅŸte raiul. Åži lucrul pe care îl cere Isus este aÅŸa de uÅŸor ÅŸi de dulce! Să fim siguri că, dacă cuminecările noastre vor fi bune, Isus îşi va împlini făgăduinÅ£a. Dovezile sunt multe. Ce sunt nouă zile, pe lângă raiul sau iadul cel veÅŸnic?!…

Ce putem face pentru Inima Iui Isus în fiecare an
Isus a mai cerut de la Sfânta Margareta ca în fiecare an, a doua vinere după sărbătoarea Bisericii Romano-Catolice: Corpus Domini (Joia Verde), să o sărbătorim în cinstea Inimii Sale. Dacă este posibil, să participăm la sfânta Liturghie, să ne spovedim (dacă este necesar) și să ne cuminecăm la biserica care are hramul Sfinta Inimă a Lui Isus.
Așadar, în această sărbătoare să ne împărtăşim şi să facem fapte de pocăinţă, mângâind astfel Inima Lui Isus, pentru multele ofense pe care le primeşte din partea păcătoşilor.
Papa Pius al IX-lea, în anul 1856, a înscris-o în rândul celor mai de frunte sărbători ale Domnului nostru Isus Cristos.
Deoarece Sfânta Margareta a primit cele mai mari descoperiri în luna iunie 1675,
în luna iunie se cinsteşte Inima lui Isus în mod deosebit.

Ce trebuie să facem pentru Inima lui Isus în tot timpul şi în toată clipa
-Inima lui Isus să fie pentru noi soarele, iar noi floarea soarelui. Åži precum floarea soarelui, mereu se roteÅŸte după soare, tot aÅŸa ÅŸi inima ÅŸi sufletul nostru să se îndrepte spre Isus, Soarele nostru. El să lumineze toÅ£i paÅŸii vieÅ£ii noastre; El să încălzească inima ÅŸi sufletul nostru. Isus ne zice: “ÃŽnvăţaÅ£i de la Mine. […] ÅŸi precum am făcut eu aÅŸa să faceÅ£i ÅŸi voi” .
-Aşa să preţuim lucrurile din lumea aceasta, așa cum le-a preţuit Isus.
Eu, Stăpânul cerului ÅŸi al pământului, am ales sărăcia munca ÅŸi foamea, frigul ÅŸi locul cel mai din urmă; Eu nu am avut unde să-mi plec capul;Eu m-am născut în iesle ÅŸi am sfârÅŸit pe cruce… Nu vă legaÅ£i inima de averi, vedeÅ£i cum trec toate în lumea aceasta”…
-Să acționăm în viață așa cum a acționat Isus, mai mult cu fapta decât cu vorba.
Eu, înÅ£elepciunea veÅŸnică, am tăcut 30 de ani ca să vă învăţ mai mult cu pilda decât cu vorba. Am tăcut când M-au învinuit pe nedrept, ÅŸi când M-au bătut ÅŸi judecat la moarte. Am tăcut, atunci când M-au dezbrăcat de haine ÅŸi Mi-au luat chiar ÅŸi cămaÅŸa… Eu, ÅŸi acum, de peste 2000 de ani, tac ÅŸi rabd… aici pe Altar… Eu pe acela îl învăţ mai bine, ÅŸi le descopăr tainele Mele, care ÅŸtie mai bine să tacă ÅŸi să rabde.
-Să fim umili, smeriți, iertători.
Eu cel preadesăvârşit în toate şi de la care primesc toţi toate câte au, Eu am fost smerit cu Inima. Deşi am văzut mai bine decât oricine, nedreptatea ce Mi s-a făcut. Eu am fost blând, Eu am răsplătit răul cu bine şi M-am rugat chiar şi pentru cei care M-au răstignit pe cruce,
-Să fim ascultători față de superiori.
Eu în numele Căruia se pleacă tot genunchiul, Eu m-am plecat înaintea tuturor ÅŸi M-am făcut ascultător până la moarte. Ca să fac plăcere Tatălui Meu ÅŸi să vă mântuiesc pe voi, am ascultat ÅŸi de călăi, de la care nu mi-am retras mâinile când M-au răstignit pe Cruce…
“ÃŽnvăţaÅ£i de la Mine ÅŸi veÅ£i fi fericiÅ£i; mai mult veÅ£i face fericiÅ£i ÅŸi pe alÅ£ii”.
Regele Carol al IX-lea l-a întrebat pe poetul Tasso:
РPe cine ̨l crezi cel mai fericit?
– Pe bunul Dumnezeu, răspunde poetul.
– Da, dar dintre oameni?
– Acela care se aseamănă mai mult cu Dumnezeu. Dumnezeu fiind însăşi “Iubirea “, acela este mai fericit, care iubeÅŸte mai mult.
Cine îI iubeÅŸte cu adevărat pe Isus, acela ar trebui să iubească fiecare suflet, pentru că Isus a murit È™i s-a jertfit pentru toÈ›i, iar noi, cu toÈ›ii ar trebui să spunem, dar mai ales să trăim aceste cuvinte: “Toate le fac din iubire, pentru Tine, Isuse, ÅŸi pentru suflete, pentru întoarcerea păcătoÅŸilor ÅŸi pentru sufletele din purgator”.
Un suflet care a ajuns să cunoască şi să iubească cultul Inimii Lui Isus, nu ar trebui să aibă odihnă nici ziua şi nici noaptea, până ştie şi vede că sunt suflete care nu cunosc încă această comoară, singura comoară adevarată; ci caută pe toate căile, cum să facă să fie cunoscută şi iubită Inima Lui Isus, de către întreaga lume. Amin!.

pr. Viorel Tibil