Viziunea mistică a lui Blaise Pascal

Viziunea mistică a lui Blaise Pascal

 La 19 iunie 1623 se năştea Blaise Pascal  la Clermont-Ferrand, în Franţa. Iată, au trecut 393 de ani de atunci şi cu toate că a avut o viaţă scurtă, doar 39 de ani, a creat o operă nepieritoare. La niversarea naşteri sale din acest an, Frank Weathers a scris articolul pe care îl reproducem acum, preluat tot de pe situl aleteia.org şi pus la dispoziţie tot prin strădania domnului Ioan Trifu. Poate cei care navighează pe internet îl cunosc deja. Am ales să publicăm textul, mai ales, pentru Memorialul din final şi, asemenea lui Blaise Pascal, să îl “reţinem în iPhonul, tableta, laptopul nostru”, “în acest fel, îl putem consulta oriunde și oricând avea nevoia de a-ne reaminti întâlnirea cu Divinul”, cum ne sugerează autorul acestei laudatio.

Pentru a-și întări credința, marele apologet Creștin revenea mereu la “focul mistic” al primei sale convertiri

Amicul meu Blaise Pascal îmi seamănă foarte mult. Desigur cu excepția faptului evident că el a fost un geniu matematic, inventator al unui dispozitiv de calculat, etc, și deși matematica îmi face plăcere, nu sunt decât un simplu admirator al geniului în acesta, precum și alte domenii. Nu, vreau doar să spun că asemeni mie, avea nevoie de ceva care să îi reamintească constant motivul pentru care rămâne Creștin.

Ceva la care putea apela pentru a-și întări decizia de a-și părăsi vechea viață și obiceiuri, și pentru a-și reaminti motivul hotărâri de a i se dărui lui Cristos și Bisericii Sale. Ceva la care să apeleze ori de câte ori era “în lume”, departe de Biblia, breviarul sau rozariul său.

Vedeți, Blaise a avut o viziune mistică. Și deși nominal se considera Creștin, o dată având chiar un moment entuziast în legătură cu credința, alte lucruri au devenit prioritare pentru el. Blaise a avut experiența a ceea ce Reginald Garrigou-Lagrange* numește ca “prima convertire”. Dar așa cum explică părintele Garrigou-Lagrange, oamenii trebuie să treacă printr-o a doua convertire, și chiar a treia, deoarece “Urmele vechiului om rămân ca petele de rugină, care dispare numai sub acțiunea unui foc purificator…”

Iar în 1654, un “foc purificator” este cea mai bună descriere a ceea ce i s-a întâmplat prietenului meu Blaise Pascal. După ce avusese viziunea, acesta a așternut următoarele cuvinte pe o bucată de pergament, pentru a-și fixa amintirea evenimentului. Dar asta nu a fost suficient pentru el. Pentru că Blaise, ca și mine, este slab, failibil, și predispus căderii repetate dacă e lăsat de capul lui, sau și mai rău, pentru că ar fi căzut, din nou ca și mine, în păcatul trufiei spirituale.

A făcut deci un pas în plus, și și-a cusut al său Memorial în interiorul jachetei sale preferate. În acest fel, îl putea consulta oriunde și oricând avea nevoia de a-și reaminti întalnirea cu Divinul. Gândiți-vă la acest lucru ca fiind un fel de aplicaţie iPhone a secolului XVII. Și iată conținutul:

Memorial
Anul de grație 1654,
Luni, 23 Noiembrie, ziua sfântului Clement, papă și martir, precum și a altor martirizați.
Ajunul sfântului Crysogon, martir, și al altor martiri
De la ora zece și jumătate seara până la ora douăsprezece și jumătate în miez de noapte
 Foc
Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob
Nu al filosofilor și al savanților.
Certitudine. Certitudine. Iubire. Bucurie. Pace.
Dumnezeu al lui Isus Cristos.
Dumnezeu meu si al vostru.
Dumnezeul vostru va fi și al meu.
Lepădarea de lume și de toate, în afară de Dumnezeu.
Pe El nu-l vom găsi decât pe calea arătată de Evanghelie.
Măreția sufletului uman.
O drept părinte, lumea pe tine nu te-a cunoscut, ci eu te-am cunoscut.
Bucurie, bucurie, bucurie. Lacrimi de bucurie.
Iar eu m-am lepădat:
Ei m-au părăsit, fântână de apă vie
Dumnezeul meu, te vei lepăda de mine vreodată?
De tine-n veci să nu mai fiu despărțit
Iar viața veșnică aceasta este ca să te cunoască pe tine, singurul, adevăratul Dumnezeu,
 și pe Isus Cristos pe care l-ai trimis.
Isus Cristos
Isus Cristos
M-am lepădat de el, l-am alungat, l-am tăgăduit, l-am răstignit
De el în veci să nu mai fiu despărțit
Și El nu e de găsit decât pe calea arătată de Evanghelie
Întreagă și mângâietoare renunțare
Supunere totală lui Isus Cristos și duhovnicului meu
Bucurie veşnică pentru o zi  de trudă pe pământ
Fie ca să nu uit cuvintele tale niciodată. Amin.
 
Apoi, Pascal a continuat să își noteze gândurile pentru ceea ce Peter Kreeft numește “cea mai importantă carte de apologietică Creștină scrisă vreodată”. Doar Dumnezeu știe ce efect au avut asupra mea cuvintele lui Pascal. Multumesc lui Dumnezeu.

Mai multe la: http://aleteia.org/2016/06/18/the-mystical-vision-of-blaise-pascal/#sthash.8tZaYQ00.dpuf

* Dacă nu aţi găsit/citit-o până acum, editura Galaxia Gutenberg a editat cartea: Cele trei conversiuni şi cele trei căi  de Reginald Garrigou-Lagrange