Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, Greco-Catolici

Sub egida evenimentului naţional "Zilele Acţiunii Catolice" , în Parohia Greco-Catolică Șișești, grupul de copii din cadrul Asociației Tineretului ”Ioan Paul al II-lea” din Șișești au organizat vineri, 21 octombrie, un moment de rugăciune și cântec la altarul vechii biserici din Șișești.

Ce are deosebit această biserică? Faptul că, așa după cum spunea Pr. Dr. Vasile Lucaciu în 1885 citându-i pe bătrânii satului, bisericuța ”a fost construită încă de când pe aceste plaiuri erau stăpâni romanii”. Pr. Vasile Lucaciu, căutând un însemn care data biserica, a găsit pe grinda care susținea turla bisericii înscris anul 1.043, adică cu 11 ani înaintea marii schisme. S-ar putea ca acest an înscris să fie anul construirii sau reconstruirii turlei bisericii, dacă ar fi adevărat izvorul oral transmis din generație în generație în Șișești.

Însă motivul pentru care am ales această locație, a fost faptul că împrejurul bisericii, pe un platou destul de mare au fost îngropați, de-a lungul timpului, toți copiii din Șișești. Practic, acesta era cimitirul copiilor.

Nici măcar ploaia nu i-a putut opri pe ”copiii de azi” să meargă la mormintele ”copiilor de ieri” și să se roage pentru ei. A fost un moment emoționant, pentru că fiecare copil s-a rugat pentru sufletul unui copil ce poate că încă nu a ajuns în împărăția Tatălui. De asemenea ne-am rugat sufletelor copiilor îngropați aici, care au ajuns alături de îngerii lui Dumnezeu, să ne pomenească în rugăciunile lor către Bunul Dumnezeu.

Fiind luna închinată sfântului rozariu, am rugat-o pe Preacurata Fecioară Maria, Mama tuturor, printr-o decadă de rozar, să conducă și să completeze rugăciunea noastră cu tot ceea ce ar trebui ca ea să fie ascultată și primită cu drag de Fiul Ei. Frumosul nostru moment s-a încheiat cu cântecul ”Maria”, cântat acolo din tot sufletul de noi… și ascultat cu siguranță de ei… .

Duminică seara, membrii AGRU și Reuniunea Mariană din Șișești au avut marea bucurie ca în mijlocul lor să fie prezent un important fiu al satului și anume părintele Crăciun Filip, călugăr bazilitan, care în ciuda vârstei de 87 de ani s-a arătat foarte bucuros și dispus să împărtășească propria mărturie de credință din tumultoasa viață. Cu toții am fost captivați de cele auzite, despre anii petrecuți în pușcărie, despre suferințele călugărilor de la Bixad și ale altor preoți greco-catolici, toate acestea făceau ca, adeseori, lacrimile să curgă pe obrajii noștri. Părintele Crăciun s-a deschis sufletește în fața noastră ca și un tată în mijlocul familiei, iar sfaturile pe care le-am primit au pornit din sufletul dumnealui, dintr-un suflet care a suferit pentru Cristos, cu Cristos și în Cristos. Nu e de mirare că la sfârșitul cuvântării și după ce a rostit o rugăciune de binecuvântare asupra noastră și asupra parohiei noastre, credincioșii au ținut să-și exprime mulțumirea și recunoștința față de părintele Crăciun.

Întotdeauna imaginea dumnealui va fi asociată cu imaginea unui adevărat mărturisitor al credinței care parcă vine dintr-o altă perioadă a istoriei – istoria zbuciumată a Bisericii Greco-Catolice.

Pr. Horț Gabriel