Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, Greco-Catolici

În perioada 31 august-12 septembrie, membrii AGRU din Timişoara au avut ocazia să cunoască aspecte din activitatea şi gândirea unei misionare catolice din emisfera sudică.

Sora Angela (Maria Rodica Tutaş), îşi trage originile dintr-o familie greco-catolică, din judeţul Satu-Mare. Părinţii, cu frică de Dumnezeu, s-au putut bucura de culegerea roadelor, având printre cei 6 copii, doi, care s-au consacrat Domnului, o călugăriţă şi un preot.

După studii teologice începute la Baia Mare şi continuate la Roma, precum şi activitate la Blaj, Sora Angela a acumulat o experienţă de 4 ani de misionariat în Amazonia. În prezent este profesoară de Patristică, Sfânta Scriptură şi Istoria Religiilor. În arhidieceza de Belem Para, ţine seminarii, cursuri, conferinţe, reculegeri spirituale, meditaţii. La Institutul Teologic din Belem, desfăşoară activitate academică de formare a noilor preoţi. Activitatea de misionariat, o duce cu barca prin insulele Marajo, Ponta de Padros, s.a.m.d., trecând prin primejdii inimaginabile, cunoscând aspecte dureroase ale vieţii populaţiei izolate din junglă.

Am avut-o între noi, întrucât se află, deocamdată, în Europa, fiind înscrisă la doctorat în teologie patristică la “Pontificium Institutum Oriental” din Roma.

Ancorată în realitate, Sora Angela este o persoană care consideră că fără practică, teoria nu-şi atinge scopul. Graţie acestei optici, întâlnirea cu Sora Angela îmbogăţeşte viaţa spirituală a participantului, dezvăluind tezaure ale tradiţiilor bisericii orientale, căreia îi aparţinem, împărtăşind metode străvechi de cultivare a spiritualităţii noastre, care nu trebuie uitate, ci puse în practică.

Acţiunile, împlinirile, Sorei Angela, sunt o dovadă a protecţiei divine faţă de cei care ştiu să aleagă calea Domnului. O zi cu Sora Angela e o suită de surprize care dezvăluie eficienţa miraculoasă a “Rugăciunii Inimii”, a meditaţiei.

AGRU Timişoara a planificat expunerile şi dialogul cu sora misionară, în fiecare parohie a oraşului. Tematica a fost fixată la cerere. Întâlnirile au debutat cu expunerea de la parohia “Regina Păcii şi a Unităţii” în 31 august, apoi a continuat în 1 septembrie, la biserică vicarială “Sfântul Iosif”. Duminică 7 septembrie, sora s-a întâlnit cu credincioşii din parohia părintelui Sas Daniel, apoi din nou, cu cei de la “Regina Păcii”. Joi, 11 septembrie se continuă această acţiune, iar vineri în ultima zi, sora va fi prezentă la parohia părintelui Lungu Nicolae.

În conferinţe s-a prezentat experienţa de misionariat, s-a comunicat bogăţia tradiţiei bisericii inspirate din monahismul primelor secole. S-a vorbit despre experienţa “pelerinului rus”, despre experienţa părinţilor din deşert, despre rolul laicului în biserică, despre rolul părintelui spiritual şi al mamei spirituale (ex. Sf. Monica, Sf. Macrina). S-a prezentat importanţa noii metode de meditare a cuvântului lui Dumnezeu, “lectio divina”. Această metodă este de acord cu tradiţia Sfinţilor Părinţi (Clemente, Origene, Sf. Grigorie de Nisa, Evangriu Pontico … ). De asemenea s-au prezentat amănunte despre rugăciunea contemplativă, “adoraţie”.

În prezentarea “meditaţiei”, aşa cum se desfăşoară în grupul pe care l-a fondat (cu binecuvântarea Sfântului Părinte) la Belem şi a grupului din Germania, a amintit despre importanţa sănătăţii trupului pentru sănătatea spiritului, ceea ce ne reaminteşte celebra maximă “Mens sana în corpore sano”. De aceea, “meditaţia” începe cu pregătirea corpului, pentru încălzirea inimii. Aceste exerciţii specifice şi durata lor diferă în funcţie de momentul desfăşurării dimineaţa, sau seara.. Orice credincios trebuie să facă două meditaţii pe zi şi un rozar. După exerciţii sincronizate cu o respiraţie corectă din diafragmă, urmează concentrarea în inimă, repetând jaculatoria (rugăciunea scurtă exemplu: “Isuse (inspirând), ai milă de mine păcătosul” (expirând), timp de 30 de minute.

Această metodă, este prezentă încă din primele secole, în tradiţia bisericii orientale şi este foarte cunoscută ca “rugăciune a inimii”.” Rugăciunea inimii” are ca obiect rugăciunea neîncetată, conform îndemnului Sfântului Pavel (1 Ts, 5,17), care zice: “Rugaţi-vă neîncetat!”, iar “lectio divina” are ca obiect contemplarea Sfintei Treimi sau Theologia, aşa cum spune Sf.Evagriu: “Dacă eşti teolog cu adevărat, te rogi. Dacă te rogi, eşti teolog”. Deci nu se poate teologie fără rugăciune. Adevărata ştiinţă teologică începe la picioarele Crucii.

Misionara a prezentat şi unele considerente privitoare la contextul actual al evanghelizării:

- Astăzi persoanele au nevoie de consolări. Se caută practicarea diferitelor exerciţii psihologice;
- Un alt aspect actual este răspândirea sectelor care răspund nevoilor imediate;
- Mass-media are o, extraordinară putere de manipulare;
- Persoanele, mai ales cele tinere au multe doleanţe, dar mai ales din cele nerealiste;
- Multe persoane, întâlnite în activitatea de evanghelizare, nu au o orientare clară, sigură.

Rugăciunea dă un sens vieţii. În adâncul fiinţei umane există o aspiraţie către Dumnezeu, o căutare a lui Dumnezeu.

A fi misionar înseamnă a răspunde semnelor timpului şi în mod special voinţei divine.

Misionara simte că este orientată de lumina Spiritului Sfânt şi mărturisirea lui Cristos în celălat capăt al planetei o face să experimenteze ocrotirea specială a lui Dumnezeu, a Sf. Fecioare Maria şi a tuturor Sfinţilor.

Cei care am avut ocazia să o auzim şi să o vedem am rămas cu imaginea unui om fericit.

Daniela Perian
Timişoara