Pe 28 decembrie 2007 Consiliul Director al AGRU BucureÅŸti ÅŸi-a colindat episcopul, pe PreasfinÅ£itul Mihai. A urmat o întîlnire caldă în care s-au purtat discuÅ£ii pline de incredere ÅŸi speranţă.Â
Mesajul pe care PreasfinÅ£ia sa ni l-a transmis nouă ÅŸi întregii comunităţi unite din Vicariat este unul de iubire ÅŸi de încredere reciprocă întru misiunea noastră comună de a sluji pe Isus si Biserica Sa.Â
„Parabola săracului Lazăr aminteÅŸte de luxul pe care îl creează turnurile de fildeÅŸ ale indolenÅ£ei. Åži Biserica are o haină de vizon, dar valoarea materială ilustrează în cazul acesteia, preÅ£ul sângelui martirilor care o împodobesc. O mucenicie pe care suntem chemaÅ£i să o arătăm zi de zi în societatea contemporană, nu pentru a fi asiguraÅ£i de o poziÅ£ie socială, ci pentru că dragostea faţă de evanghelia lui Hristos ne costă întâmpinându-l pe celălalt, ÅŸi de aceea este cu adevărat autentică. Â
ÃŽn spiritul acestui fragment evanghelic, este bine să interpretăm ÅŸi momentul pe care Biserica greco-catolică, este chemată să-l trăiască acum. Cei doi arhierei aleÅŸi de curând, pentru care înălţăm rugă Domnului, nu reprezintă din perspectiva evangheliei soluÅ£iile unor ecuaÅ£ii aparent nedezlegate de comunităţile noastre. Ei nu vor putea să-ÅŸi împlinească misiunea dacă turma, la rândul ei, nu se va mobiliza din interior pentru a oferi mărturia simplă, cerută de Hristos, ÅŸi a înÅ£elege că vecinătatea limitelor dintre oameni, constituie punctul de plecare al lucrării vindecătoare a harului.Â
Planul Domnului este o voinţă progresivă. Trebuie să-l urmăm fără a avea prezumÅ£ia de a cunoaÅŸte parcursul, păşind din aproape în aproape, ca să evităm cea mai mare ispită a existenÅ£ei: aceea de a deveni proprietari pe darul vieÅ£ii. Dacă mulÅ£i la ceasul judecăţii vor ajunge în locurile disperării, nu este pentru că ar fi rămas fără activitate în timpul vieÅ£ii, ci pentru că ÅŸi-au jucat rolul doar în interesul acestui rol. Nu au acceptat, prin urmare, să devină persoane noi, ci s-au zugrăvit în exterior cu noutăţile evangheliei, nedepăşind cu nimic fizionomia unui ziar care publică anunÅ£uri de mică publicitate.Â
Orice lucrare dacă nu deschide spre sfinÅ£enie este inutilă, fiindcă ceea ce contează este făptura cea nouă, zămislită din ascultarea ÅŸi trăirea cuvântului Scripturii, singurul care dă sens vieÅ£ii bătute de atâtea furtuni. A considera atunci eÅŸecul ÅŸi sărăcia interioară a fraÅ£ilor noÅŸtri, pentru a vedea la rândul nostru propriile neîmpliniri, nu este lipsă de caracter, ci exprimă libertatea de a fi ucenici adevăraÅ£i ai lui Hristos. Darul pentru visteria templului: nu din ceva care ne prisoseÅŸte ÅŸi – prin urmare nu are valoare -, ci ceea ce e mai de preÅ£: inima noastră!â€Â
A împărtăşi slăbiciunea în drumul comun spre Împărăţia lui Dumnezeu;     Pe marginea evangheliei săracului Lazăr (Luca 16, 19-31);
Preot Mihai Frăţilă, Roma, 4 noiembrie 2007
 InfoAGRU BucureÅŸti 29 dec. 2007Â