Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, Greco-Catolici

Pe 28 decembrie 2007 Consiliul Director al AGRU Bucureşti şi-a colindat episcopul, pe Preasfinţitul Mihai. A urmat o întîlnire caldă în care s-au purtat discuţii pline de incredere şi speranţă. 

Mesajul pe care Preasfinţia sa ni l-a transmis nouă şi întregii comunităţi unite din Vicariat este unul de iubire şi de încredere reciprocă întru misiunea noastră comună de a sluji pe Isus si Biserica Sa. 

„Parabola săracului Lazăr aminteşte de luxul pe care îl creează turnurile de fildeş ale indolenţei. Şi Biserica are o haină de vizon, dar valoarea materială ilustrează în cazul acesteia, preţul sângelui martirilor care o împodobesc. O mucenicie pe care suntem chemaţi să o arătăm zi de zi în societatea contemporană, nu pentru a fi asiguraţi de o poziţie socială, ci pentru că dragostea faţă de evanghelia lui Hristos ne costă întâmpinându-l pe celălalt, şi de aceea este cu adevărat autentică.  

În spiritul acestui fragment evanghelic, este bine să interpretăm şi momentul pe care Biserica greco-catolică, este chemată să-l trăiască acum. Cei doi arhierei aleşi de curând, pentru care înălţăm rugă Domnului, nu reprezintă din perspectiva evangheliei soluţiile unor ecuaţii aparent nedezlegate de comunităţile noastre. Ei nu vor putea să-şi împlinească misiunea dacă turma, la rândul ei, nu se va mobiliza din interior pentru a oferi mărturia simplă, cerută de Hristos, şi a înţelege că vecinătatea limitelor dintre oameni, constituie punctul de plecare al lucrării vindecătoare a harului. 

Planul Domnului este o voinţă progresivă. Trebuie să-l urmăm fără a avea prezumţia de a cunoaşte parcursul, păşind din aproape în aproape, ca să evităm cea mai mare ispită a existenţei: aceea de a deveni proprietari pe darul vieţii. Dacă mulţi la ceasul judecăţii vor ajunge în locurile disperării, nu este pentru că ar fi rămas fără activitate în timpul vieţii, ci pentru că şi-au jucat rolul doar în interesul acestui rol. Nu au acceptat, prin urmare, să devină persoane noi, ci s-au zugrăvit în exterior cu noutăţile evangheliei, nedepăşind cu nimic fizionomia unui ziar care publică anunţuri de mică publicitate. 

Orice lucrare dacă nu deschide spre sfinţenie este inutilă, fiindcă ceea ce contează este făptura cea nouă, zămislită din ascultarea şi trăirea cuvântului Scripturii, singurul care dă sens vieţii bătute de atâtea furtuni. A considera atunci eşecul şi sărăcia interioară a fraţilor noştri, pentru a vedea la rândul nostru propriile neîmpliniri, nu este lipsă de caracter, ci exprimă libertatea de a fi ucenici adevăraţi ai lui Hristos. Darul pentru visteria templului: nu din ceva care ne prisoseşte şi – prin urmare nu are valoare -, ci ceea ce e mai de preţ: inima noastră!” 

A împărtăşi slăbiciunea în drumul comun spre Împărăţia lui Dumnezeu;      Pe marginea evangheliei săracului Lazăr (Luca 16, 19-31);

Preot Mihai Frăţilă, Roma, 4 noiembrie 2007

 InfoAGRU Bucureşti 29 dec. 2007