La începutul ședinței părintele Viorel reliefa ideea din spatele acestei ședințe comune, fundamentată multiplu:

- o cunoaștere mai bună dintre membrii celor două asociații;
- armonizarea dintre cele două asociații;
- stabilirea punctelor comune din cadrul Planului pastoral parohial pentru anul 2012;
- stabilirea unui calendar pentru activitățile comune;
- consultarea reciprocă în chestiuni comune și eventual luarea de decizii comune;

Părintele Viorel Codrea recomandă ca astfel de ședințe comune să aibă loc cel puțin odată sau de două ori pe an.

În al doilea rând s-a discutat despre organizarea calendarului activităţilor planificate pentru anul 2012, urmată de propuneri de noi activităţi ce urmează a fi completate.

Apoi s-a propus numirea măcar a unui responsabil media și din partea AGRU-lui, ASTRU având deja numiți într-o ședință anterioară 2 responsabili pentru media în persoana Roxanei Beca și Sorinei Marcu. La propunerea domnului Remus Moșneag a fost numită ca responsabil media din partea AGRU-lui Cugir doamna Ioana Codrea, actualul președinte. Mai mult, la propunerea unor membrii ASTRU, avându-se în vedere intensitatea și frecvența crescută a evenimentelor ASTRU-lui, s-a luat decizia numirii a încă 2 responsabili, respectiv Iulia Albu și Florin Calica.

În continuare a avut loc o discuţie privind stabilirea unei sigle AGRU. La acest punct, părintele Viorel a făcut o prezentare a importanței deosebite și impactului major al însemnelor proprii fiecărei asociații. Printre argumentele aduse au fost și unele foarte concrete cum ar fi Crucea AGRU, Corul AGRU și steagul AGRU, elemente care au rămas în conștiința cugirenilor chiar și după dispariția temporară a AGRU Cugir. Părintele a propus recuperarea siglei existente înainte de 1948 printr-o cercetare arhivistică și populară, precum și a steagului AGRU, care se află în biserica cu hramul Sfânta Treime, expus la cor. Părintele a recomandat trimiterea unei adrese din partea AGRU Cugir și eventual și din partea Parohiei în care să se solicite restituirea Steagului AGRU Cugir și eventual a altor însemne. S-a decis ca să se trimită o asemenea adresă din partea AGRU Cugir către Parohia Ortodoxă Cugir III, respectiv adresată părintelui Dumitrean Pintea, Consiliului Parohial și Adunării Generale Parohiale pentru a nu se ”pierde” steagul AGRU, ulterior solicitării noastre. Cu privire la siglă s-a decis ca în cazul în care nu se va găsi sigla veche să se treacă la elaborarea unei sigle noi.

De asemenea s-a discutat despre derularea unui proiect privind înfiinţarea unui sediu AGRU Cugir separat de cel al ASTRU-lui Cugir, în clădirea parohială din Cugir, de pe strada Gheorghe Doja, nr. 3.

Următorul punct din ordinea de zi a fost propunerea reînființării Reuniunii Mariane la Cugir a cărei membrii pot fi din cadrul AGRU-lui şi a ASTRU-lui. Părintele Viorel preciza că Preasfințitul Alexandru Mesian dorește și încurajează reînființarea în parohii a Reuniunii Mariane. La propunerea doamnei Ioana Codrea, preşedinte al AGRU-lui, în momentul reînfiinţării, urmează a fi invitat părintele Chişărău Ioan, responsabilul eparhial pentru Reuniunea Mariană, pentru a face o prezentare mai detaliată a Reuniunii Mariane.

Spre finalul şedinţei s-a stabilit calendarul aproximativ al reculegerilor spirituale ce vor avea loc de trei ori pe an astfel: trei zile în postul Paştelui, o zi în cadrul Zilelor Acţiunii Catolice şi trei zile în postul Crăciunului. În cadrul celor trei zile, asociaţiile ASTRU Cugir şi AGRU Cugir vor avea program separat în primele două zile, iar în ultima zi programul va fi comun.

Un alt punct din ordinea de zi a fost discuţia privind implicarea AGRU-lui în organizarea Taberei de vară, a Campusului estival, alături de membrii ASTRU, acesta fiind un bun prilej de a colabora trecând peste barierele de vârstă amintindu-ne de citatul care a fost motto-ul taberei de anul trecut: „Toți oamenii mari au fost mai întâi copii“, părintele Viorel amintind de mesajele Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea și Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea adresate tinerilor.

Pe de altă parte, părintele a vorbit și de beneficiile reciproce pentru membrii celor două asociații (creșterea și întărirea credinței, încurajarea și îmbărbătarea reciprocă, iar prin observarea rezultatelor – având în vedere că la tabără participă peste 200 de copii – sporirea și creșterea zelului apostolic), recomandând să se popularizeze și printre ceilalți credincioși ai parohiei noastre și printre ceilalți locuitori ai orașului Cugir.

S-a accentuat încă o dată importanța colaborării dintre cele două asociații, AGRU Cugir și ASTRU Cugir, pentru o dezvoltare armonioasă și rodnică. Părintele a reamintit celor prezenți fructuoasa și prodigioasa activitate a AGRU Cugir dinainte de anul 1948, exprimându-și dorința de responsabiliza și motiva și mai mult pe toți membrii celor două asociații.

În final, părintele Viorel și președinții AGRU și ASTRU a urat membrilor celor două asociații un an nou binecuvântat și plin de roade în viața proprie, dar și în via Domnului.

Ședința s-a încheiat cu o mică agapă creștinească, oferită de ASTRU Cugir pentru toți cei prezenți. În cadrul socializării din cadrul acestui ultim punct din program membrii celor două asociații s-au cunoscut mai bine și au fost continuate și temele discutate în cadrul ședinței.

Sperăm că noul an o să ne aducă tuturor putere de muncă şi îndeplinirea obiectivelor propuse, toate activităţile noastre fiind dedicate Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Iulia Albu
Florin Calica

Mai multe fotografii se găsesc AICI

Comunicare la Timişoara cu titlul “Viaţa şi activitatea Pr. Dr. Canonic Nicolae Brânzeu” (13 photos)
18 Octombrie 2011, Timisoara
În cadrul seriei de evocări, organizate de AGRU “Sf. Iosif” Timişoara cu ocazia “Zilelor Acţiunii Catolice”, marţi 18 octombrie 2011, orele 17 a avut loc la biserica Sf. Iosif (P-ţa 700), comunicarea cu titlul “Viaţa şi activitatea Pr. Dr. Canonic Nicolae Brânzeu” prezentată de Prof. Dr. Pia Brânzeu – prorector al UVT şi nepoata fostului mare canonic. Foto: Raimondo-Mario Rupp

Albumul poate fi vazut doar online.

La ora 19.00 membrii „Reuniunii mariane” si ai AGRU din Arad au recitat Sf.Rozar si Litania Lauretana alături de toți cei prezenți.La ora 19.30 a fost oficiat Parastasul de catre Pr.ic.str. Romeo Bodea, parohul parohiei greco-catolice„Sf.Anton de Padova „ (Arad-Micalaca).

Pr.Romeo a prezentat momentele cele mai importante din viața regretatului Pr.Prot.on.Coriolan Mureșan.

Părintele s-a născut pe 20 septembrie 1931 la Șomcuta Mare (azi judeţul Maramureş) ca fiu al preotului greco-catolic Remus Mureşan (paroh la Cuzăplac, Sălaj) şi a Rozaliei Mureşan (născută Frenț). A crescut într-o atmosferă profund catolică între Cuzăplac şi Șomcuta Mare, fiind de mic extrem de pasionat de rugăciune, de sport, de lectură şi de observarea naturii. A urmat clasele primare în şcoala din Cuzăplac, şcoala pentru a cărei înfiinţare s-a luptat atât de mult tatăl său, părintele Remus. Ulterior şi-a continuat studiile la Liceul Greco Catolic „Inocenţiu Micu” din Cluj, locuind în internatul greco-catolic de băieţi al Episcopiei, principala figură care s-a ocupat de educaţia sa în acea perioadă fiind arhiepiscopul de mai târziu Ioan Chertes. În toată această perioadă familia a avut de suferit datorită schimbărilor politice din această zonă, lucrurile înrăutăţindu-se după 1945. La finalul anilor de liceu a asistat cu multe durere la desființarea Liceului Greco-Catolic la care era elev şi mai apoi la începutul prigoanei împotriva Bisericii Greco-Catolice.În ciuda situaţiei politice a acelei vremi şi a situaţiei dificile a  familiei, tânărul Mureşan Coriolan s-a înscris la facultatea de Medicină a Universităţii Clujene, de unde a fost exmatriculat după scurt timp pe motiv că provenea dintr-o „familie de burghezo-moșieri” şi era fiu de preot greco-catolic. Facultatea de drept din Cluj i-a refuzat dosarul din aceleaşi motive. În anii ce vor urma a făcut sport de performanţă (17 ani de volei, întâi ca jucător, ulterior căpitan de echipă iar apoi antrenor) în paralel lucrând ca profesor în zona Șomcuta Mare ( la Valea Chioarului si) Buciumi precum şi inspector statistică (la Șomcuta Mare). În anul 1960 s-a căsătorit cu Letiţia Dora Cadar, cadru didactic din Șomcuta Mare (fiica directorului şcolii din Sătmărel, Ignat Cadar, şi a Leontinei Cadar născută Lariu). Împreună cu soţia să va avea întotdeauna în comun iubirea pentru Dumnezeu şi Biserică, iubirea pentru adevăr, ajutorarea celor aflaţi în suferinţă şi nevoie precum şi un rol fundamental acordat instituţiei familiei în viaţă. Cei doi vor avea 3 copii: Carmen Rozica (născută în 1961 la Șomcuta Mare), Corina Leontina (născută în 1964 la Șomcuta Mare) şi Coriolan Ciprian (născut în 1975 la Cluj Napoca).Studiile universitare le va putea desăvârşi abia în 1957 absolvind cu „Summa Cum Laudae”, acest lucru ajutându-l în găsirea cu mai mare uşurinţă a unei realizări profesionale atât cât se putea în acea perioadă datorită originii sale „nesănătoase”. Pasiunea pentru volei l-a dus la organizarea unei echipe foarte bune la Șomcuta Mare, echipă pe care nu o puteau critică nici măcar activiştii comunişti locali.O chemare lăuntrică specială a schimbat însă viaţa tânărului profesor şi sportiv Coriolan Mureşan, simţind vocaţia sacerdotală şi devenind preot  în 1969. Se va implica mult în sprijinirea spirituală a credincioşilor din Mânău, judeţul Maramureş (contribuind în mod esenţial şi la pictarea bisericii din sat), ajutând chiar şi la ridicarea bisericilor din Tohat şi Arduzel, ulterior fiind cel care a sprijinit ridicarea bisericii din Bolduț (lângă Viişoară, judeţul Cluj).  Vocaţia sa sacerdotală a fost încurajată de câteva figuri care i-au fost exemple în copilărie, adolescenţă şi tinereţe: tatăl său (părintele Remus), cardinalul Iuliu Hossu (Episcopul său), arhiepiscopul Ioan Chertes (care se ocupă de Internatul greco-catolic clujean) şi părintele Ioan Lazăr SJ (confesorul familiei).Din 1978, părintele Coriolan Mureşan s-a mutat împreună cu familia de la Turda  în municipiul Arad, continuând să fie un adevărat îndrumător spiritual pentru foarte mulţi arădeni, implicându-se intens într-un proiect neoficial de redescoperire a istoriei naţionale şi în special a Corifeilor Unirii de la 1918, motiv pentru care a început a fi şicanat de către reprezentaţii de atunci ai regimului comunist. Între 1978-1989/1992 a fost extrem de apropiat de Monseniorul Ioan Deliman (protopopul greco-catolic al Aradului în perioada comunistă şi până în 1992), încercând să menţină trează în sufletele multor arădeni originea lor de credinţă greco-catolică şi speranţa fermă că regimul ateu nu poate dăinui o veşnicie. După evenimentele din decembrie 1989, a fost ales membru al Frontului Salvării Naţionale din Arad de unde şi-a dat demisia în ianuarie 1990 în momentul când se vorbea de o implicare clară politică.Pe data de 1 iunie 1995 a fost numit de către PS.Episcop Ioan Ploscaru (Episcop greco-catolic de Lugoj) paroh al parohiei greco-catolice Arad Centru, având două misiuni imediate de îndeplinit: redobândirea vechii biserici „Adormirea Maicii Domnului” (de pe strada Mihai Eminescu, Arad) precum şi grija pastorală pentru credincioşii din centrul municipiului Arad.Datorită faptului că nu s-a reuşit redobândirea vechii biserici greco-catolice „Adormirea Maicii Domnului”, Părintele Protopop On. Coriolan Mureşan a iniţiat     împreună cu consiliul parohial şi credincioşii Parohiei Arad Centru construirea unui nou lăcaş de cult în 1999. În 2001 s-a început deja celebrarea liturgică în noua biserica cu hramul „Naşterea Sfintei Fecioare Maria ”, sfinţirea definitivă a bisericii având loc pe 26 august 2007.În concomitent cu organizarea Parohiei Arad Centru (înființarea grupelor de cateheza pe vârste, reînfiinţarea  „Reuniunii Mariane”, a ASTRU şi AGRU) şi construirea noului lăcaş de cult, s-a implicat activ în reînființarea parohiilor greco-catolice de la Peregul Mare, Sintea Mare, Semlac, Belotinț, fiind un factor important şi în sprijinirea începutului comunităţilor de la Zădăreni şi Sânpetrul German.În timpul păstoririi sale la Arad Centru, noua biserică a parohială  fost vizitată cu ocazia diferitelor evenimente de către Arhiepiscopul Jean Claude Perisset (Nunţiul Apostolic) şi de Arhiepiscopul Francisco Javier Lozano (actualul Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova), precum şi de Episcopatul greco-catolic în frunte cu PF Lucian Mureşan (actualul Arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice din România).Un moment special în viața părintelui Coriolan l-a constituit în anul 2004 pe 12 septembrie (Preasfântul Nume al Fecioarei Maria) hirotonirea ca şi preot celibatar a fiului său, Coriolan Ciprian (care a urmat studii de filozofie şi teologie, apoi specializare şi cursuri de doctorat în drept canonic la Roma) . În ultimii 6 ani fiul său l-a sprijinit în pastoraţia de la Arad-Centru, împreună ocupându-se de toate proiectele noi (noua Grotă a Sfintei Fecioare de Lourdes din curtea bisericii, foaia liturgică parohială, grupele de cateheze, Asociaţiile parohiale, vizitarea bolnavilor), încurajând în acelaşi timp formarea unor laici foarte implicaţi în toate activităţile.Pentru dăruirea sa extraordinară pastorală, Părintele Coriolan a fost  Protopop on. şi Consilier eparhial iar pe data de 19 octombrie 2005 i s-a conferit Crucea pectorală.Alături de viaţă pastorală intensă şi neobosită, părintele Coriolan a fost un remarcabil soţ şi tată precum şi un bunic extrem de afectuos, familia fiind întotdeauna extrem de importantă în viaţa sa, motiv pentru care astăzi lasă un mare gol pentru toţi cei apropiaţi. A fost extrem de iubit nu doar de soţia Letiţia, de fiul preot Coriolan Ciprian, de fiicele Carmen (absolventă a Facultăţii de Politehnică din Timişoara) şi Corina (absolventă a Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din Baia Mare), dar şi de ginerii Andrei (Economist) şi Dan (Economist şi Inginer). Nepoţii Claudiu, Darius şi Caius i-au spus întotdeauna „Tata”, apropierea dintre ei fiind foarte mare.În al 80-lea an de viaţă (ar fi împlinit 80 de ani pe 20 septembrie), complicaţiile legate de diabet l-au dus la o lungă suferinţă în spital, sufletul său plecând la Domnul în ziua de 9 februarie. Chiar şi de pe patul din spital se preocupa de noile vitralii ce sunt în lucru pentru biserică şi de noul mobilier, de programul pastoral al comunităţii parohiale.Domnul care i-a cunoscut viaţa, multele suferinţe şi sacrificii dar şi dăruirea sa ca om, preot şi tata de familie îl primeşte acum acolo unde nu mai există decât mângâiere, bucurie şi lumină.

Programul spiritual s-a încheiat cu imnuri Mariane (fiind in perioada liturgica a Postului Sf.Maria).Fie ca sufletul Pr.Prot.on Coriolan Mureșan sa se odihnească in pace, el rămânând viu in memoria celor care l-au cunoscut si l-au iubit atât de mult.

Vom încerca pe parcursul a șapte săptămâni să aducem în fața participațiilor la Sfânta Liturghie o parte din activitatea și viața acelor ce sunt Episcopii Martiri ai Bisericii Greco-Catolice. Încercând să creionăm pe scurt și cât mai reprezentativ pe fiecare Episcop.

După celebrarea Liturghiei din data de 30 07 2011 a fost făcută cunoscută viața Episcopului Vasile Aftenie. Înaltul Ierarh a fost prezent în sufletele noastre prin cuvintele Preasfinţiei Sale Mihai Frăţilă (Broșura Episcopul Vasile Aftenie) citite de către dl. Gheorghe Constantin Orghici, vice președinte al AGRU Orăștie.

Dan Orghici

Duminică 03.07.2011 după oficierea Sfintei Liturghii s-au prezentat cele ce urmează:

Dragii mei!
Cu ocazia Zilei A.G.R.U., 29 iunie 2011, doresc să vă prezint două scurte idei, extrase din această carte cu titlul „Credinţa în acţiune”și este o introducere în istoria Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi A.G.R.U. (1929-1948), scrisă de Lect. Univ. Dr. Pr. Anton Rus, de la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Blaj, din Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. Cartea are directă referire la activitatea A.G.R.U. în Eparhia de Lugoj:
1. Cu ce se ocupa A.G.R.U. în trecut;
2. Ce atitudine avea Ierarhia Bisericii faţă de A.G.R.U.; şi să vă prezint una din personalităţile cu bogată Activitate în A.G.R.U., pe scriitorul Ion Agârbiceanu.
1. „Primul congres diecezan al eparhiei Lugojului, după cel de constituire din 17 dec. 1929, a fost Congresul eparhial Lugoj al AGRU-lui ţinut la Haţeg în 14-15 sept. 1935. Anul 1935 este şi primul an în care s-au ţinut congrese diecezane în toate eparhiile. Este prezent preşedintele AGRU-lui local din Haţeg, dl. Ioan Danciu, care este şi viceprimar. Moţiunea ia act împotriva proiectului de legiferare a avortului în Noul Cod Penal, soluţionarea umilirii Bisericii Greco-Catolice la serbările naţionale, revizuirea manualelor didactice de istorie, înlăturarea fixării târgurilor de ţară în zilele de duminică dimineaţa, etc.”
Iată că, problemele anului 1935 par a fi mai actuale ca niciodată astăzi, în 2011. De asemenea, există astăzi alte nenumărate lucruri împotriva cărora creştinul trebuie să ia atitudine, pentru că are porunci de îndeplinit.
2. „Este necesar să precizăm şi contribuţia ierarhilor. Episcopii Lugojului s-au preocupat îndeaproape de înfiinţarea şi dezvoltarea AGRU-lui eparhial. PS Alexandru Nicolescu a avut un rol important în constituirea asociaţiei AGRU la nivel mitropolitan şi s-a preocupat de AGRU diecezan. Următorul episcop al Lugojului, Dr. Ioan Bălan, în Prima pastorală către Cler (1937), adresează clerului, la începutul păstoririi sale, câteva cuvinte părinteşti, menite să contribuie la îndrumarea vieţii sufleteşti şi a activităţii pastorale a acestuia, afirmând: <<Foarte preţioşi colaboratori veţi avea în organizaţiunile cu caracter religios, în Asociaţia Generală a Românilor Uniţi şi în Reuniunile de femei [...]. Este dorinţa mea fierbinte ca să nu fie nici o parohie, în care să lipsească aceste două organizaţii de elită sufletească; şi dacă, şi unde se poate, să existe şi să activeze şi în filii. M-ar durea foarte mult, dacă ele ar fi numai pe hârtie şi n-ar fi organisme vii şi active.>>
Această dorinţă e episcopului martir Ioan Bălan, este şi dorinţa noastră de astăzi, ca AGRU Orăştie să nu fie doar pe hârtie, ci să ne străduim să fie viu şi activ, şi deocamdată el este viu şi activ, pentru că de la constituire până acum, am reuşit să organizăm şi să desfăşurăm câteva acţiuni, pe care le enumerăm:
• Amenajare expoziţie în biserică la beatificarea Fer. Ioan-Paul al II-lea Papă;
• Buchet spiritual pentru o tânără familia care s-a cununat;
• Pelerinaj la Sighetul Marmaţiei;
• Materiale pentru pagina din Revista „Calea, Adevărul şi Viaţa” rezervată AGRU;
• Materiale pentru internet, referitoare la activităţile desfăşurate;
• Sprijin pentru organizarea Primei Împărtăşanii;
• 1 Iunie Ziua Copilului – Excursie la Costeşti;
• Confecţionat batiste, cu ocazia sărbătorii Pogorârii Spiritului Sfânt, în vederea valorificării lor, pentru strângere de fonduri pentru AGRU;
• Organizarea şedinţelor lunare ale Consiliului Director;
• „De ce este nevoie de mine în Acţiunea Catolică?”, întâlnire cu Pr. Iuliu Muntean de la Oradea.
Mâhnirea noastră, a Consiliului Director AGRU şi a Părintelui, este slaba participare la aceste acţiuni organizate. Am identificat şi o cauză din interior, care a fost o popularizare deficitară a unor acţiuni. Sperăm că am învăţat din greşeli şi nu se va mai repeta. O menţiune doresc să fac: acţiunile organizate sau iniţiate de AGRU nu se adresează doar membrilor AGRU, ci întregii noastre familii creştine care intrăm cu smerenie, cu speranţă şi cu iubire în aceasta Casă a Domnului. Să lăsăm curiozitatea să ne conducă spre a participa la acţiuni ce vor fi organizate în viitor şi împreună să lucrăm în via Domnului, pentru că, dacă nu lucrăm, este imposibil să adunăm roadele.
Despre AGRU, scriitorul Ion Agârbiceanu – aici cred că ar trebui să menționez unele date cu care școala comunistă nu se mândrea, astfel că nu aveam de unde să le știm – : „Ion Agârbiceanu se formează în școlile Blajului, devenind preot, protopop, și canonic de Cluj, scriitor de marcă, membru al Academiei Române, a fost membru în comitetul de conducere al AGRU și director al revistei religioase <<AGRU>>, organul de presă al Asociației Generale a Românilor Uniți din 1934.
Despre AGRU Ion Agârbiceanu scrie: „Agru însemnă și ogor, loc de arat și de semănat, și numele este foarte potrivit pentru ținta urmărită de această societate sau tovărășie (…) Dar ținta Agrului, ca și a tuturor societăților creștine asemănătoare, nu este numai apărarea Bisericii, , ci și creșterea și întărirea credinței și a vieții religioase între membrii săi. Ținta de căpetenie este, deci, de a ne forma în aceste societăți creștini din zi în zi mai buni, mai evlavioși, mai cinstiți, mai curați, mai drepți. Să umplem aceste tovărășii cu viață sfântă, creștinească. Membrii acestor societăți își iau îndatorirea să se roage mai des, să se spovedească și să se cuminece mai des, să fie umiliți, iubitori, îndeplinitori de cât mai multe fapte bune.” (Anton Rus – Credinţa în acţiune, Editura Galaxia Gutenberg, Cap. VII.1. Ion Agârbiceanu 1882-1962. pag. 97)
Dragă AGRU !
Cu ocazia zilei tale, sărbătorită în fiecare an de sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, credincioşii din Orăştie îţi urează să fii mereu viu şi activ, să slujeşti cu suflet curat şi dăruire dezinteresată Biserica lui Cristos, să ai iniţiativa, răbdarea şi înţelepciunea organizării acţiunilor tale, toate spre creşterea spirituală a noastră, a tuturor, şi astfel, spre mai marea mărire a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt. Amin!

La mulţi ani, AGRU !
Iustin Bursaş 29.06.2011

Întru mulți ani Sfinte Părinte!

Dan Orghici

Întâlnire de lucru a echipei sectorului adulţi a ACRO (44 photos)
5 Iunie 2011, Deva
În zilele de 3-5 iunie 2011 s-a reunit la Deva la parohia greco-catolică “Imaculata” echipa națională adulți a Acțiunii Catolice din România (ACRO). La întâlnire a participat si d-ra Oana Tuduce, Președinta ACRO. Pe ordinea de zi s-a aflat pregătirea cursului de formare (modulul I) “Redescoperirea iubirii aproapelui. Adulți – educatori in familie” pentru responsabilii cu activitățile pentru familii ce se va desfășura tot la Deva pe 24-26 iunie. Pe lângă momentele spirituale (celebrări liturgice prezidate de asistentul spiritual al sectorului adulți) și de muncă propriu zisă a echipei a avut loc și o întâlnire cu laici din comunitatea parohială “Imaculata” de la Deva implicați in AGRU precum și o o vizită la cetatea Sarmisegetuza Regia (capitala regatului dacilor pana în anul 106 d.Chr). După Sfânta Liturghie de Duminică (5 iunie) a avut loc lansarea cărților despre familie traduse de pr. dr. Mihai Tegzeş de la Oradea.

Albumul poate fi vazut doar online.

Pe lângă momentele spirituale (celebrări liturgice prezidate de asistentul spiritual al sectorului adulți) și de muncă propriu zisă a echipei a avut loc și o întâlnire cu laici din comunitatea parohială “Imaculata” de la Deva implicați in AGRU precum și o o vizită la cetatea Sarmisegetuza Regia (capitala regatului dacilor pana în anul 106 d.Chr).

După Sfânta Liturghie de Duminică (5 iunie) a avut loc lansarea cărților despre familie traduse de pr. dr. Mihai Tegzeş de la Oradea.

Via: www.actiuneacatolica.ro

Mai multe fotografii se găsesc AICI.

De ce este nevoie de mine în Acţiunea Catolică? (25 photos)
29 Mai 2011, Orastie
La invitația AGRU Parohial „Sf. Ilie Tezviteanul” Orăştie, în zilele de 28 și 29 Mai 2011, părintele profesor dr. Iuliu Vasile Muntean, s-a aflat în mijlocul credincioşilor şi membriilor AGRU ai acestei parohii. Pr. Iuliu Muntean este Vicar judecătoresc al Eparhiei de Oradea, predă drept canonic la seminarul greco-catolic din Oradea.

Albumul poate fi vazut doar online.

Dumnezeu doreşte ca în noul legământ să avem acces la El, de aceea El doreşte ca noi să-L căutăm. A nu-L căuta pe Dumnezeu, însemnă a avea un creștinism de formă, un Dumnezeu de formă, un Mijlocitor de formă, un cap de formă, şi o închinarea de formă. Spunea pr. Iuliu: „un ou fizic este un ou, dar în potență oul poate fi o papară sau o găină, la fel și cu mine, fizic un om dar potențial eu pot să ajung fie acolo jos sau cu El”.

Dacă tu nu-l cauţi pe Dumnezeu, ca să-L cunoşti, şi să ai o relaţie cu El, atunci tu în cel mai bun caz, vei avea informaţii despre El, prin care îţi vei forma o imagine despre Dumnezeu. Însă fără a-L căuta pe El, tu poţi prelua, crede, sau interpreta greşit informaţiile despre El.

O carte nu poate fi înţeleasă doar prin mintea celui ce o citește, este nevoie să întrebăm pe autorul cărții sau să încercăm trăirile sale. El să ne dezvăluie înţelesul corect al Cuvântului Său trebuie să înțelegem ce El a făcut. Dacă nu-L cauţi pe El, nu-L găseşti, şi atunci Biblia nu-ţi va folosi spre mântuirea ta, ci doar spre aţi umfla capul cu informaţii despre un Dumnezeu, pe care tu nu vrei să-L cunoşti personal şi intim.

Creştinismul autentic, nu este o schimbare făcută în viaţa unui om, ca urmare că El a studiat Biblia, a încercat să o înţeleagă cu mintea lui, a încercat să aplice cu puterea lui, prin silinţa lui.
A avea pe Cristos ca cap, nu însemnă ca în orice moment sau în deciziile importante, să mă gândesc cum ar proceda Domnul. Mintea mea şi gândurile mele nu pot să-mi spună cum ar proceda Domnul,
deoarece gândurile mele nu sunt gândurile Lui.

Chiar dacă Îl întreb: Doamne Isuse, tu cum ai proceda într-o astfel de situaţie, şi după amin-ul de la sfârşitul rugăciunii, te-ai gândi cum ar proceda El, că doar te-ai rugat, nu-i aşa? NU! Dacă Isus este capul tău real, Tu trebuie să te rogi, să-L cauţi, să insişti, să stai în prezenţa Lui, până când El, SINGURUL ÎNVĂŢĂTOR (Matei 23:8), te va învăţa cum să procedezi.

De ce astfel, cum, ce zici?

Pr. Iuliu Vasile Muntean zicea: „Dar nu pot pretinde ca el să-mi facă ceva, pentru-că El ne-a zis, nu am venit să vă rezolv problemele, am venit să îndeplinesc toate poruncile și vă mai dau una în plus să vă iubiți unii pe alții, punct. Asta este un pic cam greu, dar de ce nu a schimbat nimic? Pentru-că el nu a vrut să contrazică cea ce Tatăl a făcut deja. Tot la fel când eşti rănit, vesel, sau trist, de la oameni, nu ai nevoie de consiliere, de păreri omeneşti, de mângâieri omeneşti, tu ai nevoie de Domnul, tu trebuie să-l cauţi pe Mijlocitorul, pe Marele preot al tău (dacă Isus este cu adevărat marele tău preot), ca El să-ţi dea mângâierea, consolarea, speranţa, sau judecată dreaptă, mustrare, pedeapsă dacă ai păcătuit. Iar dacă îl întrebi ce să faci El îți va răspunde simplu: fă!

A fi mulţumit cu mai puţin decât ceea ce este El, însemnă că Tu nu-l vrei pe Isus cel adevărat, ci pe un Isus fals care este altcineva decât Isus cel autentic. O amăgire care te satisface pe moment! Însemnă a face puțin ori El a făcut și încă cât.

De ce este nevoie de mine în Acţiunea Catolică?

Deoarece și eu trebuie să fac și cea ce fac să percep cu toate simțurile că o fac pentru Dumnezeu. Pentru-că Isus este pretutindeni și el așteptă neîngrădindu-mă să fac ceva pentru ceilalți. Dar să înțeleg tot odată că nu sunt singur, conviețuiesc într-o comunitate, iar ce fac eu acum poate să facă oricine altul, doar El este neschimbat, pentru-că Dumnezeu își ține promisiunile.

Mulțumim părinte și vă mai așteptăm!

Dan Orghici

Mai multe fotografii de la acest eveniment să găsesc AICI.