11 septembrie 2018 la Milaş – Mărturia unui participant

Dezvelirea bustului „Iuliu Hossu” în comuna sa natală Milaş, jud. Bistriţa-Năsăud
autor: pr. Simion Mesaroş, inginer metalurg, hirotonit în clandestinitate la 8 septembrie 1973http://combativ.press/wp-content/uploads/2018/09/FB_IMG_1536765058903.jpg

Din iniţiativa Clubului Rotary Bistriţa-Năsăud, cu concursul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud şi a Primăriei comunei Milaş s-a ridicat acest bust în cadrul manifestărilor legate de anul centenar 2018, Iuliu Hossu fiind personalitatea cu rol proeminent la înfăptuirea Marii Uniri – 1 Decembrie 1918.
Cheltuielile aferente realizării lucrării de artă – bust turnat în bronz aşezat pe soclu de piatră – au fost obţinute din donaţiile unor sponsori. Principalul sponsor a fost ing. Dr. Emanoil Babiciu din Bucureşti, patron al unei mari uzine producătoare de turbine din municipiul reşedinţă de judeţ Bistriţa. Am participat la aceste festivităţi ca invitat al principalului sponsor care mi-a pus la dispoziţie maşină cu şofer pentru a mă deplasa de la Baia Mare la Bistriţa şi apoi la Milaş. Emanoil Babiciu este prietenul, consăteanul şi fostul coleg de facultate din anii 60-70.
El ştia că în aceştia l-am vizitat de mai multe ori pe Cardinalalul Iuliu Hossu la mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, lângă Bucureşti, unde i se stabilise „domiciliu obligatoriu” de către organele comuniste în consens cu Patriarhul Iustinian Marina şi Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Speram, atât eu cât şi ing. Emanoil Babiciu, că voi reuşi să fac o scurtă expunere a întâlnirilor mele cu cardianlul, dar în ciuda insistenţelor lui Babiciu pe lângă preşedintele Clubului Rotary –dr. Mircea Buta – organizatorul şi moderatorul festivităţilor din 11 septembrie legate de dezvelirea bustului Cardinal Iuliu Hossu la Milaş, nu mi s-a dat cuvântul, deşi i s-a spus că sunt singurul dintre cei prezenţi la dezvelirea acestui bust care în perioada 1967-1970 am intrat în contact personal cu cardinalul Iuliu Hossu.
Discursul pe care aş fi vrut să-l ţin, fie la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” din Bistriţa, fie la Milaş, dar nu mi s-a dat cuvântul este următorul:
Discurs

Ne găsim într-o etapă cronologic vorbind, în care, despre martirii bisericii din sec. XX mai pot vorbi unii care i-au cunoscut în mod nemijlocit, şi mă consider unul dintre aceştia.
Pe Cardianlul Iuliu Hossu l-am vizitat de două ori în cursul anului 1967 la Mănăstirea Ortodoxă Căldăruşani de lângă Bucureşti, unde se afla cu D.O/domciliu obligatoriu/.
L-am vizitat apoi în 26 mai 1970 la Spitalul Colentina din Bucureşti cu numai două zile înainte de a muri (a murit la 28 mai 1970). Eram încă student în Bucureşti.
Am participat apoi activ la prohodul sumar făcut la morga Spitalului Colentina de către episcopii clandestini Ion Dragomir şi Alexandru Todea, prohod la care au participat 10-12 persoane.
Am fost prezent apoi la Cimitirul Belu Catolic la înhumare. Un preot romao-catolic din Bucureşti, Francisc Zudor, a făcut o dezlegare în limba latină, şi cam atât. Cimitirul era tixit de lume. Erau prezenţi în cimitir cei doi episcopi clandestini Ioan Drgomir şi Alexandru Todea îmbrăcaţi în civil.
Mărturia mea cu privire la Cardinalul Iuliu Hossu apare în dosarul de beatifcare „Poziţia Super Martyrio” vol. I Roma, 2018 pag. 804-807.
Cu privire la Cardinalul Iuliu Hossu, ca de alfel şi la ceilalţi episcopi greco-catolici se poate remarca o similitudine perfectă a traseului lor de la arestare, 28-29 octombrie 1948, şi până la moarte, cu traseul Mântuitorului nostru Isus Cristos tot de la arestare până la moarte.
– Pe Isus l-au arestat organele statului, cohorta romană; pe Iuliu Hossu, et compania, l-au arestat organele securităţii.
– Pe Isus, după arestare, cohorta l-a predat lui Caiafa, mai marele religios al iudeilor; pe Iuliu Hossu, et compania, securitatea i-a predat Patriarhului Iustinian Marina şi colaboratorilor săi.
– În faţa lui Caiafa Isus a declarat că el este Fiul lui Dumnezeu iar Caiafa l-a condamnat la moarte. Caiafa nu avea dreptul să-l ucidă pe Isus aşa că l-a restiuit lui Pilat să-l răstignească; În faţa Patriarhului Iustinian Marina, Iuliu Hossu a declarat că nu trece la ortodocşi şi rămâne catolic. Nici Patriarhul nu avea dreptul să-l ucidă pe Iuliu Hossu aşa că l-a restituit organelor de securitate care l-au dus în lagărul de exterminare de la Sighet.
Din întâmplare Iuliu Hossu nu a murit la Sighet, dar la Sighet au murit, în cei cinci ani, 4 episcopi. Iuliu Hossu şi-a petrecut ultimi ani de viaţă în D.O. la Mănăstirea Ortodoxă Căldăruşani lângă Bucureşti unde, aşa cum am arătat, l-am întâlnit de două ori.

***

Nu voi comenta nici nu voi reproduce discursurile vorbitorilor de la Bistriţa, respectiv de la Milaş.
Voi menţiona doar câteva aspecte importante din aceste discursuri:
1. În discursul Mitropolitului ortodox al Clujului Andrei Andreicuţ ţinut în sala de festivităţi a Bibliotecii „George Coşbuc” din Bistriţa, discurs de 25-30 de minute numele lui Iuliu Hossu a fost rostit o singură dată, atunci când a evocat îmbrăţişarea cu episcopul Miron Cristea la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.
2. În discursul episcopului greco-catolic al Clujului Florentin Crihălmeanu, tot la Bistriţa, un discurs bine închegat, au fost evocate trei etape foarte importante premergătoare Unirii din 1918 prin care Biserica Greco-Catolică şi-a adus contribuţia esenţială la înfăptuirea Marii Uniri din 1918, dar nu l-a mai evocat pe Iuliu Hossu după 1918 şi până la sfârşizul vieţii sale ca victimă şi martir al colaborării comunismului cu Biserica Oortodoxă Română.
3. În discursul prof. dr. Mircea Buta amfitrionul şi moderatorul ceremoniilor, discurs ţinut tot la Bistriţa, el a afirmat că „episcopii greco-catolici înainte de arestare s-au bucurat de găzduire din partea Bisericii Oortodoxe Române la Dragoslavele şi Căldăruşani”.
Mi-e greu să exprim tot ce am simţit la o astfel de afirmaţie mai ales în condiţiile în care ştiam că nu mi se dă cuvântul.
4. În luarea de cuvânt a poetului Adrian Popescu de la Cluj, tot la Bistriţa, acesta a menţionat că nici după revoluţie n-a reuşit să intre în chilia de la Căldăruşani în care cardinalul Iuliu Hossu şi-a trăit ultimii ani de viaţă, ori eu am reuşit să pătrund în aceea chilie în luna mai 1967.
5. Abea la Milaş, în discursul său, episcopul greco-catolic al Clujului, Florentin Crihălmeanu a dat replica cuvenită afirmaţiilor profesorului dr. Mircea Buta cu privire la „găzduirea” oferită episcopilor greco-catolici la Dragoslavele şi Căldăruşani: au fost găzduiţi în condiţii de înfometare, cu gard de sârmă ghimpată şi pază militară înarmată, iar Patriarhul Iustinian Marina şi vicarul său general Teoctist făceau presiuni asupra lor să treacă la ortodoxie. Au acceptat mai degrabă lagărul de la Sighet sub deviza „Credinţa noastră este viaţa noastră”. Citiţi memoriile cardinalului Iuliu Hossu editate de Editura Viaţa Creştină şi veţi vedea că ceea ce spun este adevărat, a spus episopul greco-catolic de Cluj-Gherla Florentin Crihălmeanu.
I-a scăpat episcopului să menţioneze că „găzduirea” era ulterioară arestării şi nu aşa cum a afirmat profesorul că „ au fost găzduiţi înainte de a fi arestaţi”.

Pr. Simion Mesaroş

Ceremonia dezvelirii bustului şi cuvântul PS Florentin Crihălmeanu îl puteţi urmări aici
Alte imagini veţi găsi cu uşurinţă pe alte pagini web sau pe faceebook