Why Remain Catholic? (De ce să rămân catolic ?)


Robert Emmet Barron (născut la 19 noiembrie 1959) este episcop auxiliar al diecezei Santa Barbara, una din cele cinci dieceze ale Arhiepiscopiei de Los Angeles, doctor în Sacra Telogie, 1992 la Paris, desfăşoară o susţinută muncă de evanghelizare prin situl Word on Fire. Am preluat acest articol de pe situl excelnţei sale, considerând că este un subiect actual, chiar dacă criza abuzurilor sexuale din Biserica Catolică se pare că nu ne interesează. Dar citindu-l cu atenţie credem că avem ce învăţa; de ce trebuie, şi cum să luptăm pentru Biserică, abuzul sexual nefiind singura problemă, şi în subsidiar că nu putem rămâne idifereneţi faţă de răul din societatea în care trăim. Pentru traducerea mesajului aducem mulţumiri doamnei conf.dr. Mirela Coman, Centrul Universitar Nord Baia Mare.
«Salut pe toată lumea, sunt episcopul Barron. Doresc să vorbesc din nou despre această criză teribilă pe care o trăim în Biserică, adică despre criza de abuz sexual și despre atitudinea pasivă pe care unii episcopi o au referitor la această problemă. Știu că am mai vorbit acum câteva zile. Dar ceea ce m-a surprins este numărul mare de oameni care par să solicite abandonarea Bisericii: “Din cauza acestei crize, este timpul să părăsim Biserica. Pur și simplu am avut destule.”

Ce pot să spun? Că înțeleg sentimentele oamenilor. Că împărtășesc sentimentele lor de furie și frustrare. Înțeleg. Dar, de asemenea, sugerez că aceasta ar fi strategia greșită în acest moment din viaţa bisericii. Nu părăsirea bisericii este ceea ce ar trebui să facem. Ceea ce ar trebui să facem este să luptăm.

Permiteți-mi să explic acest lucru cu o mică referință istorică. Unul dintre eroii mei preferaţi este Abraham Lincoln. Iar Lincoln, desigur, a activat politic în una dintre cele mai dificile momente din istoria națiunii noastre, mai exact în perioada în care sclavia amenința chiar fundamentele democrației americane. Lincoln știa de la începutul carierei sale că, națiunea ,așa după cum a spus el, nu putea supraviețui jumătate sclavă și jumătate liberă. Dar a văzut și mai profund că sclavia, ca instituție, a fost o idee care respingea însăși principiilor democrației americane.

Acum, să analizăm cazul Gettysburg. Care într-un fel este destul de tragic prin faptul că a devenit atât de clișeistic, încât toți îl memorăm încă din liceu. Dar să ne întoarcem la acele cuvinte(ale lui Lincoln la Gettysburg n.m.): “Acum optzeci și șapte de ani părinții noștri au adus pe acest continent o nouă națiune, concepută în libertate și dedicată afirmației toți oamenii sunt creați egali”. Observați că se articulează principiile care definesc Democrația americană: libertate și egalitate.

Apoi el spune: “Acum suntem angajați într-un mare război civil, război de încerare pentru a vedea dacă această națiune sau orice națiune astfel concepută și dedicată poate fi durabilă”. El știa că în joc era însăși viitorul democrației americane. Știa că sclavia era un fel de cancer care ar submina idealurile americane.

Acum, presupun că în acea perioadă ar fi fost într-adevăr o opțiune renunțarea la experimentul numit America. “Plec din țară. Gata. Acest lucru este un dezastru. Renunț. Dar Lincoln nu ar fi optat pentru această opțiune. Chiar dimpotrivă, el a condus țara pe calea opusă, cea a luptei- o luptă pentru idealurile democrației americane.

Acum, dacă îmi permiteți să sugerez, cred că este ceva similar în joc. Biserica Catolică, cu marile sale principii și idealuri; Biserica Catolică, întemeiată pe Isus Hristos, pe dragostea lui Dumnezeu care s-a manifestat în moartea și învierea Lui; Biserica Catolică, în toată puterea, frumusețea și perfecțiunea ei, este într-adevăr amenințată de acest flagel îngrozitor al abuzului sexual. Este într-adevăr o năpastă asupra Bisericii. Este de înţeles că oamenii simt furie, frustrare.

Presupun că opțiunea este valabilă: pleacă. “Gata. Lucrul este prea corupt. Am plecat de aici. “Dar vreau să sugerez tuturor că nu pentru acest lucru suntem chemați. Mai degrabă suntem chemați pentru opțiunea pe care a ales-o și Lincoln: să luptăm pentru Biserica în care noi credem cu atâta putere; văzând această năpastă, să o numim în mod clar[1], fără ambiguitate, iar apoi să luptăm pentru a face lucrurile să meargă. Nu este momentul oportun pentru retragere și abandonare. Este momentul pentru a intra în luptă.

Și spui: “Bine, Presfinţia voastră, înțeleg. Dar cum să mă lupt? “Uite: Te lupți prin mânia ta justificată. Te lupți scriind o scrisoare către episcopul tău, o scrisoare către Papa. Te lupți prin prezența ta la Sfânta Liturghie. Luptă-te punând presiune pe ceilalți. Te lupți organizându-i pe prietenii tăi catolici. Lupți în orice fel poți. Dar te lupți pentru că tu crezi în Biserică; iubeşti Biserica; și îți dai seama că, în ciuda acestei lovituri teribile, merită să lupți.

Știi, ține minte, nu suntem catolici din cauza excelenței morale a liderilor noștri. Adică, Dumnezeu să ne ajute dacă am fi fost. Vrem ca liderii noștri – într-adevăr, ne așteptăm ca liderii noștri – să fie excelenți din punct de vedere moral. Dar nu suntem catolici din cauza excelenței morale. Suntem catolici din cauza lui Isus Hristos, răstignit și înviat din morți. Suntem catolici din cauza dragostei trinitare a lui Dumnezeu. Suntem catolici din cauza trupului mistic al lui Hristos. Suntem catolici din cauza sacramentelor. Suntem catolici mai ales din cauza Euharistiei. Suntem catolici din cauza Sfintei Fecioare. Suntem catolici din cauza sfinților. Chiar dacă liderii Bisericii nu reușesc să fie impecabili moral, Biserica Catolică rămâne corpul mistic al lui Hristos, mireasa lui Hristos. Și merită să luptăm pentru ea.

Țineți minte acest lucru: fiecare persoană botezată este preot, profet și rege. Cu câteva zile în urmă am vorbit despre misiunea regală. Pot să vorbesc acum despre misiunea profetică? Când Israel deraia-după cum putem citi in Vechiul Testament, acest lucru se întâmpla în mod regulat: deși acea comunitate era menită să reflecte voința lui Dumnezeu în lume, Israel, poporul ales al lui Dumnezeu, adesea, prin liderii săi, nu a reușit să facă asta căzând în păcat, neurmând Tora și Templul – şi ce a făcut Dumnezeu? L-a chemat prin profeți: oameni ca Ieremia, oameni ca Isaia, oameni ca Amos și Ezechiel, oameni ca Zaharia. Aceştia își ridicau vocea – uneori într-un protest foarte supărat – pentru corupțiile din Israel.

Tu ești un profet. Fiecare dintre voi, cei care mă ascultați acum, fiecare care este botezat în Isus Hristos, este un profet. Ridică vocea! Profeții nu au renunțat sau fugit atunci când Israel era în necaz; ei au fost cei care au luat inițiativa. Aceasta este responsabilitatea noastră, a tuturor celor care purtăm carisma profetică.

Și un ultim gând. Am spus-o acum câteva zile şi o voi spune din nou. Pentru cine luptăm? Nu ne luptăm în primul rând pentru a ne salva instituțiile. Vezi, îmi amintesc de mentorul meu, Cardinalul George, cu care am atâtea amintiri frumoase. În ultima predică pe care a ţinut-o adresându-se tuturor preoților din Chicago, a spus: “Adu-ți aminte că la începutul Bisericii nu au existat parohii. Nu au existat școli, spitale, instituții. Au fost evangheliștii”, ne-a amintit el. “Au existat vestitori ai cuvântului.” Ideea era că, în esență, Biserica nu depinde de instituții. Noi nu luptăm în primul rând pentru acest aspect al vieții Bisericii. Ne luptăm pentru victimele acestor crime teribile. Ne luptăm pentru persoanele care au fost agresate sexual, abuzate sexual. Dacă vom fugi exact în acest timp provocator, cine va fi vocea profetică din partea acestor victime?

Deci acesta este micul meu cri de coeurstrigătul meu din inimă. Înțeleg. Înţeleg frustrarea pe care o simt oamenii. O împărtășesc cu ei. Dar nu este momentul să abandonăm Biserica. Acesta este momentul de a lupta pentru Biserică.

Domnul să vă binecuvânteze!»
Înregistrarea video poate fi urmărită: aici
(subtirările sunt în poloneză, spaniolă şi engleză)
[1] Să o arătăm cu degetul