Doar amuzament?

Duminică, 3 aprilie 1927, apărea la Cluj(aşa se numea atunci capitala culturală a Transilvaniei) REALITATEA(sau lucrurile aşa cum le vedem cu ochii)ILUSTRATĂ, anul I nr.9
În copilărie am descoperit, bine ascune – dar nu sunt copiii cei mai buni detectivi?,- o colecţie a acestei reviste. Eram deja în Republica Populară România şi ne îndreptam în zbor spre victoria finală. Cum revista nu cadra cu noua ideologie, desigur, colecţia a trebuit să fie ascunsă.
Nu mă indoiesc că mulţi dintre Dumneavoastră, cititori ai textului, ştiţi că Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca a realizat un lucru extraordinar construind Biblioteca Digitală, bibliotecă în care, prin sau cu ajutorul internetului, găseşti lucruri deosebite, pe care, noi, cei mai în vârstă, fie nu le-am cunoscut, fie ne-au fost prezentate „fake news”, cum se spune astăzi.
Şi cum ne îndreptăm spre o nouă victorie finală, de data aceasta a unui partid, care într-un fel, este identic cu cel care în 1927 guverna România, am selectat o caricatură, şi alte câteva informaţii, care nu mi se par perimate.
Între 30 martie 1926 – 4 iunie 1927, România era guvernată de cel de al treilea cabinet Alexandru Averescu, general, ulterior mareşal, demnitate publică conferintă la 14 iunie 1930 de către regele Carol al II-lea. A condus Liga Poporului, devenită Partidul Poporului. Cabinetul a venit la putere cu sprijinul lui Ionel Brătianu; Tratatul de prietenie cu Franţa; prima grilă de salarizare a funcţionarilor publici; Averescu se îndepărtează de la linia politică dictată de Brătianu, manifestând opinii favorabile restauraţiei carliste; fruntaşul liberal forţează căderea guvernului, iar primul ministru este nevoit să demisioneze, sunt succinte informaţii oferite de Enciclopedia României.(Nu vi se par cunoscute?)

După un an de guvernare averesciană Realitatea publică cele de mai jos:


Tablourile caricaturii încep din stânga jos. În rândul de jos:1.Căile Ferate, şi 2.Îmbunătăţirea stării corpului didactic; în rândul de sus: 3.Stabilitatea leului şi 4.Şoselele naţionale; în dreapta sus: 5.Podul normalizării. şi 6.Împrumutul extern; iar pe rândul de jos, de la stânga spre dreapta: 7.Mania persecuţiei. Oare au trecut 91 de ani şi ceea ce vedeţi sunt doar piese de muzeu?

FIECARE CU AL EI

Lipsirea de copii e cel mai nou asalt al femeii. Femeia modernă ţine mai mult la câine ca la un copil, socoate de mai mare cinste să meargă pe stradă cu un câine murdar cu sgardă, sau legat cu o aţă, decât cu un copil bine înbrăcat, robust şi frumuşel de mână.
Femeii moderne îi place mai bine să audă lătratul câinelui în casă decât plânsul copilului.
Sunt două blesteme: unul asupra bărbatului şi unul a supra femeii. Acestea sunt: „Cu SUDOAREA feţei vei căştiga pâinea ta“, iar asupra femeii: „Cu durere vei naşte COPII.“
Vrând, nevrând bărbatul trebue să-şi ispăşească blestemul, Femeia modernă caută să se sustragă acestei datorii şi preferă să umble cu câinele.

Şi sper să nu fiu amendat fiindcă îndemn la violenţă; dar ce să fac dacă redactorii Realităţii citându-l pe George Coşbuc au scris:
«Fiecare mamă ar trebui să citească aceste rânduri de Coşbuc:
„Până la 5 ani copilul cu nuiaua TU să-l creşti,
Zece ani apoi cu vorba cât de rău să-l dojeneşti,
Iar d’aci ca pe-un prieten cu blândeţe-l stăpâneşti.“»
şi încheiau sfaturile cu: „ Un copil rău crescut e un cuiu la sicriul mamei“, scrie Vlahuţă.