Un Bob de nisip

http://siostrymisjonarki.pl/images/stopa%20na%20piasku.jpg
Era odată un mic Bob de nisip. Se găsea în deșert, printre multe alte boabe asemănătoare, dar se simțea foarte însingurat. În timpul zilei, soarele îl ardea,  noaptea îngheța de frig, singura lui companie erau animalele sălbatice.
“De ce acest deșert? De ce sunt aici?
Nu ar fi fost mai bine să fiu lângă un râu sau un lac, unde vin oamenii să se odihnească? Unde  copiii ar putea și din mine și alte boabe de nisip să construiască castele sau alte forme? Ce sens are acest deșert și care este sensul vieții mele?”
Săracul Bob nu reușea să facă față gândurilor care îl chinuiau mereu.
A fost un Om. Într-o zi a venit în deșert. Rareori cineva apărea în această zonă, așa că Bobul de nisip Îl urmărea foarte atent. Zilele au trecut, Omul s-a rugat mult, nu a mâncat și nu a băut. Pe față Sa se vedea lupta Inimii sale. S-a luptat foarte mult, dar părea să iasă întotdeauna învingător. Bobul a experimentat momente de forță și momente de slăbiciune alături de El. Când Omul a fost foarte slăbit, Bobului i se părea, că lupta Lui a devenit tot mai intensă și că în curând se va preda și o va pierde. El va pierde lupta cu un deșert în care nu există viață, unde cel slab pierde, pentru că nu există nici o șansă – singur împotriva tuturor. Și tocmai când totul părea că se termină, Omul se ridică, îşi curăță fața și, deși foarte obosit,  părăsi deșertul ca un Câștigător.
Bobul nu L-a putut uita, mereu se gândea la El. Au trecut mulți ani, au început să apară alte persoane care s-au luptat cu slăbiciunile lor, cu ispitele, cu păcatul. Unii au fost acolo doar pentru puțin timp, alții au rămas în pustie toată viața lor.
În ei,  Bobul a recunoscut pe Acel Om și victoria Lui. Atunci a înțeles – deșertul este un dar, este un loc în care sufletul se purifică și omul devine nobil. Luptă și câștigă.
S-a simțit fericit că trăiește aici, că poate fi un martor al transformărilor, care se înfăptuiesc în deșert.
Sora Lorena SMDL sursa siostrymisjonarki.p