ANATHEMA SIT?

ANU L XVIII  OCTOMVRIE-NOEMVRI E 1938 NR . 10-11
CULTURA CREÅžTINÄ‚
REVISTÄ‚ LUNARÄ‚
În revista al cărui titlu îl puteţi vedea în extenso deasupra, începând cu pagina 398 este publicat articolul:
«RÄ‚SPUNS UNEI CRITICI LIPSITE DE „ TENDENÅ¢IOSITATE “», răspunsul lui Zenovie PâcliÅŸanu la criticile aduse cărÅ£ii Istoria creÅŸtinismului antic, al cărei autor este, de d. Åžt. LupÅŸa în numărul de pe Ianuarie-Aprilie (anul 193,  nota mea) al revistei S. Sinod, Biserica ortodoxă română.
În ediţia primcemps din 1937, pe pagina de gardă, autorul scrie:
I. P. S. Sale Traian Valeriu Frentiu 
episcopul român unit al Oräzii
fáră ale cărui îndemnuri şi
färä al cărui sprijin nici nu
s’ar fi scris nici un s’ar fi
tipărit această carte.
Autorul.
Cartea fost reeditată prin efortul editurii Galaxia Gutenberg din Târgu Lăpuş în 2009.
Întrebări:
– CunoaÅŸteÅ£i această carte?
– Mai este ea actuală ori este perimată?
– Este ncesar să ne cunoaÅŸtem istoria, în sensul cunoaÅŸterii direcÅ£iei în care am evoluat, sau facem tabula rasa din ceea ce înaintaÅŸii au clădit ÅŸi pornim totul de la „noi – noii întemeietori ÅŸi singuri deÅ£inători ai adevărului”?
Pentru ca să nu lânceziţi am preluat un fragment din articolul lui Zenoivie Pâclişanu, fragment care, în ofensiva de introducere a vetustului rit bizantin, mă face să mă întreb: ANATHEMA SIT?:
«…Trece însă dincolo de simpla visiune optică înÅ£elegerea motivelor care m’au determinat să tratez de tot ÅŸters conciliul al 2-lea ecumenic, chiar mai ÅŸters decât soboraÅŸul convocat în anul 380 de papa Damasus la Roma. De aceea sunt nevoit să le indic: Åži conciliul ecumenic din anul 381 ÅŸi „soboraÅŸul” dela Roma din 380 s’au ocupat de erezia lui Macedoniu; dar pe când primul s’a mulÅ£umit să adaogă la simbolul niceian cuvintele: (Åži întru Spiritul sfânt) Domnul de vieaţă făcătorul, care dela Tatăl purcede, carele împreună cu Tatăl ÅŸi Fiul este închinat ÅŸi preamărit, care a vorbit prin profeÅ£i, acesta a fixat în cinci anatematisme dogma catolică subt toate aspectele ei. Căci iată ce a definit „soboraÅŸul”:
«Si quis non dixerit Spiritum sanctum de Patre esse vere ac proprie, sicut Filius de divina snbstantia et Deum verum, anathema sit.
Si quis non dixerit omnia posse Spiritum sanctum, omnia nosse et ubique esse sicut Filium et Patiem, anathema sit.
Si quis dixerit Spiritum sanctum facturam aut per Filium factum esse, anathema sit.
Si quis non dixerit Patris et Filii et Spiritus sancti unam divinitatem, potestatem, maiestatem, potentiam, unum regnum atque unam voluntatem ac veritatem, anathema sit.
Si quis tres personas non dixerit veras Patris et Filii et Spiritus sancti equaIes, anathema sit. 
– Această deosebire de procedură dintre cele doue sinoade m’a determinat să vorbesc despre unul mai mult, despre altul mai puÅ£in, nu Hergenrother-Kirsch. Dacă aÅŸ depinde de „modelul apusean”, cum afirmă d. Åžt. LupÅŸa, aÅŸ fi fost cu totul în vederile dsale fiindcă pretinsul meu model dedică „soboraÅŸului” dela Roma patru rânduri iar conciliului ecumenic din 381 o pagină ÅŸi jumătate.
….ÃŽntemeiat pe savanta critică analizată, d. diac. dr. Åžt. LupÅŸa ajunge la concluzia că eu sunt un diletant nechemat ÅŸi că lucrarea mea e hibridă ÅŸi otrăvită ÅŸi pusă în slujba destrămării unităţii sufleteÅŸti a neamului (of! sfântă unitate sufletească, multe se spun ÅŸi se fac în numele tău!). ÃŽn faÅ£a unei sentinÅ£e atât de grave, iată, eu mă închin cu smerenie ÅŸi mă grăbesc să scot de subt tipar ÅŸi celelalte volume1).

Z. PÂCLIŞANU

1) Postscriptum. Criticul meu spune ÅŸi lucruri adevărate: cartea e plină de greÅŸeli enervante de tipar, fiindcă s’a tipărit la Oradea, iar eu stau în BucureÅŸti.. Cu regret trebue să-l anunÅ£ însă pe d. Åžt LupÅŸa că celelalte volume tipărindu-se în BucureÅŸti, nu va mai avea posibilitatea să spună, în viitoarele dsale critici, ÅŸi lucruri care să nu corespundă adevărului, (zp).» 
[în erată editorii solicită eliminare negaţiei „nu”]

Sper să nu fie o problemă că ceea ce a definit „soboraşul” din 380 de la Roma este în latină, doar suntem gintă latină, iar în 1938 autorul nu a tradus, convins fiind că onorabili cititori nu vor avea nici o dificultate în a-l înţelege. Dacă cineva doreşte cred că poate obţine cartea de la Galaxia Gutenberg. заказать дебетовую карту банка онлайн

În loc de încheiere: Edictele papale, şi hotărârile Sinoadelor dinainte de 1054 sunt valabile, ori acceptăm doar ceea ce ne serveşte cauzei?
Până la următoarea intervenţie (posibil la fel de neadecvată) Pace şi Bine!, cu reverenţă Marian Boian