Isus nu şi-a „întors şi celălalt obraz” – nici tu n-ar trebui să-l întorci

Isus nu şi-a „întors şi celălalt obraz” – nici tu n-ar trebui să-l întorci
Este vremea să vorbim despre răul persistent
Postul Mare este un timp pentru a afla dacă altcineva decât Dumnezeu are putere asupra noastră.”
Care este al doilea cel mai neînţeles pasaj din Scriptură ? (Primul este „nu judeca pentru ca să nu fi judecat” în Matei 7:1 cotat de către necunoscătorii bibliei sau de către cei indiferenţi ca un fel de pseudo binecuvântare pe baza unui relativism moral). Aş spune că pe locul al 2-lea este Matei 5:39… „dacă un om te loveşte peste un  obraz, întoarce-l şi pe celălalt”.
Neînţelegerea acestui pasaj a condus la rugăciunile publice pentru  „aşa numiţii duşmanii noştri” ca şi cum Cristos şi Biserica nu au duşmani de ambele feluri, umani şi spirituali. Neînţelegerea acestui pasaj a condus la îndemnuri spre un pacifism efectiv neajutorat care l-ar fi derutat pe Papa Pius al V-lea care a convocat Liga Sfântă** să reziste invaziei otomane asupra Europei la bătălia de la Lepanto.
Apreciez această dificultate nu ca fiind neapărat o enigma biblica precum  „au avut Adam şi Eva buric?” Pare că Cristos ne cere să dezarmăm complet în faţa răului moral, spiritual sau fizic, deci este firesc ca să ne întrebăm  „Cum se poate aşa ceva?”
Cum poate să fie corect să întorci şi celălalt obraz cu o indiferenţă pasivă atunci când sacrul este lăsat pentru sacrilegiu? Când adevărul este lăsat pentru minciună? Când puritatea este lăsată pentru perversiuni. Când frumuseţea este lăsată pentru urât. Când închinarea este lăsată pentru distracţie. Când sfânta tradiţie este lăsată pentru nou. Când caritatea mâinilor deschise este lăsată pentru mâna grea a statului.
Suntem oare chemaţi la o indiferenţă pasivă atunci când Vestul civilizator, făclia credinţei şi a motivaţiei noastre, este sub asaltul inamicului secular, sectarian şi spiritual ? Suntem chemaţi la o neajutorare mută atunci când onoarea Miresei Feciorelnice a lui Cristos, Sfânta Biserică, este asaltată?
Sfântul Toma de Aquino ne admonestează pentru o asemenea interpretare imperceptivă şi mioapă: „Sfânta Scriptură ar trebui înţeleasă după cum Cristos şi alte persoane sfinte au urmat-o”.
Referitor la „întoarce şi celălalt obraz” Aquino ne reaminteşte de Ioan 18:23 când Isus îl mustră pe gardianul care l-a lovit. De asemenea ne reaminteşte de lovirea lui Paul din Fapte 16:22, : „Cristos nu şi-a întors şi celălalt obraz, iar Paul nu l-a întors de asemenea. În acelaşi fel noi nu trebuie să credem că Cristos ne porunceşte ca să întoarcem  efectiv fizic şi celălalt obraz celui care ne-a lovit pe celălalt”. Paul nu a rămas tăcut  atunci când a fost lovit în Fapte 23:3 avertizându-l pe cel care l-a abuzat cu judecata şi răsplata Divină.
Urmând exemplu lui Isus şi al sfinţilor, cum trebuie să interpretăm această „întoarcere a celuilalt obraz?” Cu siguranţă nu printr-o indiferenţă pasivă faţă de rău sau printr-o neajutorare simulată atunci când valorile credinţei sunt în pericol de a fi pierdute.
Aquino ne arată calea: „A interpreta porunca din predica de pe munte literal înseamnă a o interpreta greşit. Această poruncă înseamnă mai degrabă pregătirea sufletului de a suporta , dacă va fi nevoie, asemenea lucruri sau chiar mai rele fără resentimente faţă de atacator.” Domnul nostru ne învaţă, prin cuvântul şi exemplul său, să nu ne prăbuşim în faţa răului, mai degrabă să rezistăm răului în timp ce rezistăm tentaţiei de a-l urî pe răufăcător.
Da, precum a zis Isus, trebuie să-i iubim pe duşmanii noştri şi să ne rugăm pentru prigonitorii noştri. Nu trebuie să eşuăm în această datorie. Această datorie nu exclude apărarea celui vulnerabil, rezistenţa împotriva răutăţii sau susţinerea celor încredinţate Bisericii înfiinţate de Cristos.
Sfântul timp al Postului Mare începe săptămâna viitoare.Sfântul timp ne este dat ca un fel de reamintire anuală că sufletele noastre şi ale întregii creaţii sunt contestate. Satana şi creaturile sale urăsc lucrarea mâinilor lui Dumnezeu şi ar distruge pe pământ tot ceea ce-i făcut pentru Rai. Acel război –  unul cu consecinţe veşnice – se poartă în inimile şi în minţile noastre. Dragostea noastră pentru Dumnezeu este mereu în pericol  de a se răci la fel cum este în pericol de a se inflama în noi dorinţa pentru lumesc. Şi totul din jurul nostru, cultura populară, aroganţa statului, constienţa sau inconstienţa pionilor şi uneltelor idolilor vor să ne seducă sau să ne reducă la tăcere iar la final să ne mistuie.
Postul Mare este un timp pentru a afla dacă altcineva decât Dumnezeu are putere asupra noastră. Este momentul de a vedea cu claritate cine stă pe tronul inimii noastre. Este momentul de a constata dacă avem umilinţa, docilitatea şi dorinţa necesară „de a intra pe poarta cea strâmtă” Matei 7:13, care este singura cale spre Rai.
Prieteni, este timpul să ne trezim şi să realizăm că suntem într-un război, iar lucrurile nu arată foarte strălucit pentru echipa de acasă în acest moment. Să ne reamintim că Sf. Bernard a predicat că: „Dumnezeu osândeşte pe cel drept care nu luptă împotriva răului”. În îndurarea Sa, Domnul nostru ne dă Postul Mare ca să ne facă potriviţi pentru bătălia pe care trebuie să o ducem până la ultima suflare.
Când voi  scrie următorul text, voi vorbi despre asumarea angajări în demersul militant. Până atunci, să ne păstrăm reciproc, în rugăciune.
Fr. Robert McTeigue SJ/traducere Christian Podariu/sursa aleteia.org

* textul a fost scris în 22 februarie curent. Fr. Robert McTeigue SJ îşi încheie articolele anunţând următorul subiect şi ne cheamă să ne păstrăm reciproc, în rugăciune”
** Liga Sfântă, a fost o coaliție de state maritime catolice, a cărei flotă a învins decisiv principala flotă a Imperiului Otoman la 7 octombrie 1571.