In Memoriam

Duminică, 16 noiembrie ac, la biserica parohială Sfântul Anton de Padova din Baia Mare, s-a oficiat un parastas la comemorarea a 19 ani de la trecerea la Domnului a lui Corneliu Coposu. La oficiul religios iniÅ£iat de Filiala AGRU au participat credincioÅŸii prezenÅ£i la Sfânta Liturghie ÅŸi membrii ai PNÅ¢-CD rămaÅŸi credincioÅŸi liniei politice trasate de “Senior”.
În deschiderea celebrării, parohul nostru şi asistent spiritual al filalei, preot Simion Mesaroş, a rostit un cuvânt introductiv:
Comemorare Corneliu Coposu
Îl comemorăm astăzi ca în fiecare an pe Corneliu Coposu, pe „Seniorul”, aşa cum îi spun prietenii şi cum sunt constrânşi să-l numească şi adversarii, la împlinirea a 19 ani de când a trecut la Domnul.
În primăvara acestui an am participat la un pelerinaj în Ţara Sfântă. Tot ceea ce se poate vedea acoo pe unde au călcat picioarele Fiului lui Dumnezeu, este de-a-dreptul emoţionant.
Anul acesta m-a emoţionat cel mai tare momentul în care, am ajuns în Grădina Măslinilor, acolo de unde priveliştea Ierusalimului este fascinantă.
Am privit cu emoţie şi eu şi am meditat cu câtă emoţie a privit Isus asupra Ierusalimului încât a plâns. A plâns pentru că a văzut anticipat dezastrul şi dezastrele ce urmau să cadă asupra lor.
Comemorarea celor 19 ani de când Corneliu Coposu a trecut la Domnul mă fac să-i aduc alături de el încă şi pe mulţi alţii, între care îi amintesc pe episcopii martiri Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, pe Iuliu Maniu, Ioan Raţiu.
Cum să-l comemorăm pe „Seniorul”, şi odată cu el pe toţi ceilalţi al căror trecut glorios îl cunoaştem cu toţii atât de bine?
Ce am putea spune despre Corneliu Coposu şi despre toţi ceilalţi şi despre viziunea lor atunci când îi comemorăm?
Am putea spune fără să greşim că această pleiadă de înaintaşi ai noştri, de profeţi, matiri şi mărturisitori, a fost urgisită şi martirizată de către o pleiadă de cărturari şi farisei ticăloşi şi criminali pătimând pentru ţară aşa cum a pătimit Isus pentru mântuirea lumii.
Şi pentru ca să nu greşim; şi, ca să nu fim noi cei care să ne exprimăm, pentru că şi noi suntem supuşi greşelii, îl vom lăsa pe Isus să vorbească despre ei, şi voi cita din Matei 23,29-39
„Vai vouã, cãrturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi monumentele drepţilor şi spuneţi: «Dacã am fi trãit în zilele pãrinţilor noştri, n-am fi fost complici cu ei la vãrsarea sângelui profeţilor» Astfel, voi înşivã daţi mãrturie împotriva voastrã cã sunteţi fiii celor ce au ucis profeţii Dar voi întreceţi mãsura pãrinţilor voştri. şerpilor, pui de vipere! Cum veţi scãpa de condamnarea la iad?
Iatã, tocmai de aceea trimit la voi profeţi, înţelepţi şi cãrturari. Pe unii dintre ei îi veţi ucide şi îi veţi rãstigni, pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, ca sã cadã asupra voastrã tot sângele nevinovat vãrsat pe pãmânt, de la sângele lui Abel cel drept, pânã la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachiac care l-aţi ucis între sanctuar şi altar. Adevãr vã spun: toate acestea vor veni peste aceastã generaţie. Ierusalime, Ierusalime, care omori profeţii şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut sã-i adun pe copiii tãi, aşa cum gãina îşi adunã puii sub aripi, şi n-ai voit! Iatã, casa voastrã va fi lãsatã pustie. Cãci vã spun: nu mã veţi mai vedea de acum pânã când veţi zice: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului”.
Citind textul acesta şi meditând asupra cuvintelor Mântuitorului tresărim când auzim „urîciunea pustirii aşezată în locul care nu i se cuvine” citând tocmai din cei care i-au ucis în temniţile comuniste prin care a trecut şi „Seniorul” pe care îl comemorăm. Prin aceste citate mărturisiţi înşivă că sunteţi urmaşii celor care i-au schingiuit şi i-au ucis.
– N-am uitat ÅŸi n-avem voie să uităm că îndată după arestarea lui Iuliu Maniu în 1947, în toate bisercile ortodoxe, până în cele mai îndepărtate cătune, preoÅ£ii din amvon, sau din faÅ£a uÅŸilor împărăteÅŸti, au cerut condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu. Cum am putea primi de aici lecÅ£ii de românism sau de patriotism? Poate lecÅ£ii de comunism!
– N-am uitat, ÅŸi n-avem voie să uităm privirile pline de dispreÅ£ ÅŸi tragerile de mânecă dintre Petre Roman ÅŸi Ion Iliescu la 1 Decembrie 1990, prima zi naÅ£ională după RevoluÅ£ie, în tribuna de la Alba Iulia, în timp ce Corneliu Coposu îşi Å£inea discursul.
– N-am uitat ÅŸi n-avem voie să uităm că aceeaÅŸi comuniÅŸti odioÅŸi, travestiÅ£i peste noapte în democraÅ£i, au adus minerii la BucureÅŸti pentru a-i linÅŸa pe Corneliu Coposu ÅŸi pe Ion RaÅ£iu ÅŸi numai Dumnezeu i-a scăpat din mâna acestor criminali.
Multora dintre cei care mai sunt încă în viaţă le sunt mâinile pătate cu sânge de martiri, – criptocomuniÅŸti – cum îi plăcea „Seniorului” să le spună.
Acestora Biserica le aminteşte cuvintele Mântuitorului: „Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici” dar îi invită în acelaşi timp la convertire, pentru că prin meritele Fiului lui Dumnezeu convetirea este posibilă, chiar şi pentru aceştia. În deplin consens cu cuvintele Mântuitorului « Aţi auzit cã s-a spus: Sã-l iubeşti pe aproapele tãu şi sã-l urãşti pe duşmanul tãu. Eu însã vã spun: iubiţii pe duşmanii voştri şi rugaţi-vã pentru cei care vã persecutã, ca sã fiţi fiii Tatãlui vostru cel din ceruri, care face sã rãsarã soarele sãu peste cei rãi şi peste cei buni şi sã plouã peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi», Corneliu Coposu compune, în închisoare fiind, poezia „RUGA”:
cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă,
seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării.
răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
în ogorul năpădit de ură
şi aşterne peste munţi de zgură,
liniÅŸtea, iertarea ÅŸi seninul.
16 noiembrie 2014 Pr. Simion MesaroÅŸ
Biserica Sfântul Anton de Padova Baia Mare